Dragă Stela Popescu
Şi au cu zece mai puţin decât tine. Ai luminat Ajunul 2010 al românului trist - ca aruncat de la balconul Parlamentului - cu dinamismul tău. Ai dat lecţii de ce înseamnă să fii actor de geniu, să fii polivalent: dans, mişcare, dicţie, temperament, şi mai ales cântec. Eşti fabuloasă.
Erai, mai ieri, la "O dată-n viaţă" - că o dată face omu' 75 de ani, dacă-i apucă... - o emisiune omagială, dedicată ţie. Nu cu discursuri, toasturi, "trăiască!", ci cu sărbătorita la muncă. Când soţia, mai atentă la introducerea emisiunii, mi-a spus "uite, Stela a făcut 75 de ani!", eu am crezut că a luat-o razna.
Nu te mai întreb care e secretul. Ştiu. Munca! Neastâmpăru'. Bâzdâcu'! Căci, fufa aia scheletică - a cu coasa, bre! - pândeşte: să nu stai locului, să nu te găsească, să fugi de ea cât poţi.
Scumpa noastră Stela, cum o văd eu pe ea tânără, la Tănase, io puşti, o văd apoi la TVR - "Ava!, Eva!, Iva!" - Doamne ce scheci, cine poate să-l joace? La Comedie, apoi pe te miri pe ce scenă de estradă, casă de cultură, cămin cultural, cu umor şi glume, nu numai d-alea, ci şi de alea cu substrat politic.
Că, ultima vreme şi tu şi Arşinel aţi devenit activişti sociali, dar aţi răguşit în van, cine să vă audă? Capitonaţii din Parlament, politicienii surdo-gurişti? La început ai fost în parteneriat cu Ştefan Bănică - evident, seniorul, apoi - pe vecie, bag de seamă - cu Sandu Arşinel.
Cuplu, nene! Iar tu, ce ochi, ce privire, dar mai ales talent şi temperament, Stela!
Te sărut pe suflet, Stela şi pe ochii tăi frumoşi! La mulţi ani, şi aniversare şi de An Nou! Stela Popescu la 75 de ani? Calomnieee!
George Stanca
