Dragă Talida Tolnai,
Am străvăzut, greşit, în urletele ei strigătul de final, de sfârşit implacabil al echipei României la Europenele 2010. Nu mai aveam nici o speranţă. Urma ca tu să intri în poartă. Şi ceea ce era mai grav cu mult: să fii singura. Singură. Să nu ai nici o rezervă.
Adică, dacă îţi rupeai o unghie din carne, trebuia să rămâi în poartă, să aperi cu pumnul; dacă ţi se umfla un ochi trebuia să aperi chiorăşte. Cu nimeni în spate. Groaznic.
Pe onoarea mea, americanii ar face un film mare despre asta. Artistic. Nu credeam că vei rezista. Fizic, nu credeam că nu vei avea şi tu vreun ghinion sau vreo accidentare strategică a unor adversari fără scrupule.
Ai avut noroc! Am avut noroc! Dar, repet, am tremurat la mai toate fazele în care te implicai, de parcă aş fi mers forţat pe o pojghiţă de gheaţă pe mijlocul Dunării. Nu vreau încă să ştiu ce a fost în..., cu..., de..., sufletul tău.
Am încă simţurile calde, mai lasă-le să se răcească, apoi îmi povesteşti tot, de joi sunt în Sălaj, lângă Zalău şi te voi căuta. Musai. Orice ar fi fost, ai dovedit, pe lângă calităţile native, vorba ta uneori avându-l cu tine numai pe Dumnezeu, că ai o voinţă de platină, suprabărbătească.
Şi, nu mă refer aici decât la cum ai fost la meciul cu suedezele, pierdut la limită, când aveai în spate ploaia de goluri date, după o partidă pierdută strategic, ce inepţie!, împotriva temutei Rusii.
Nu te-au tarat atâtea perforări, atâtea goluri primite? Căci, pe mine, numai uitându-mă, m-au demoralizat. Am plâns de oftică: ‘tu-i mama ei de viaţă!, când număram cum intrau, cu ce viteză, picăturile de umilinţă în sufletul tău.
Deodată cu golurile alea ruseşti, mari şi urâte ca Tefilov ăla, Căpcăunul de Stepă. Repet, la meciul cu suedezele te credeam zdrenţe, varză, muci, finish. Iar tu - nu am la îndemână ceva mai spectaculos să spun - ai renăscut din propria cenuşă, ca pasărea Phoenix, Pasăre Talida!
Ca apoi, finalmente, în meciul doi cu danezele să fii ca-n prima zi. Nu ştiu, dar aş vrea să aflu secretul tăriei tale psihice; cine ţi-a fost profesor, cum te-ai călit aşa? Căci, jur, tu poţi rezista psihic şi dacă te calcă, Doamne fèri!, tancul sovietic! Comportamentul tău psihologic este de luat ca studiu de caz în psihologie. Să se predea de la catedre.
Doamne, ce aluat eşti, Talida Tolnai, fata noastră!
George Stanca