Dragă Teodora Trandafir,
Eşti uriaşă. Şi ai şansa să te mai faci... Dar mai greu. Căci, în fine, ai făcut un gest riscant, cam tardiv cred eu, de ultimă analiză.
De ultimă oră: ai demisionat din funcţia de deputat. Pedelist. Al puterii. Deputat al dictaturii... care, evident, nu există azi în România... Să nu fie prea târziu. Căci ştii când ai greşit tu? Nu acum, când ţara este plină de puroi ieşit din buboi, ci atunci când ai acceptat să intri în politichie. Şi alături de Ăia.
Cine o fi boul care te-a povăţuit, încurcându-ţi borcanele celebrităţii, nu ştiu. Dar, sper, îţi urez să nu-l mai ţii aproape, că te nenoroceşte. Şi aşa ai pierdut foarte mult capital de popularitate şi nu ştiu dacă o să-l mai refaci, recapeţi vreodată.
Decât dacă ai să iei totul de la capăt. Căci spiritul celor din pieţele ţării, al Ianuariştilor, Sediţionarilor cu capetele sparte şi cu gerul nocturn al Universităţii în oase e mereu viu.
Şi mai are şi memorie. Care nu uită... Nu iartă. Da, ai fost, mai eşti!, cu Ei! Cu Ăia. Care ne-au belit. Tu, fata aia plăcută, dragă românului, gospodinei mioritice.
Te-ai lăfăit în răsfăţ, bălăcit în popularitate până-n clavicule. Acum o să ai nevoie de ea. E doar o intuiţie, dar presupun că acela care încearcă să te spele, să te facă din nou "gigea", e Adrian Sârbu.
Cel care nu te-a părăsit nici când tu l-ai părăsit pe el. Care a sărit când erai la mare ananghie. Acum poate că el speră. Să te renoveze, reîncarneze, resusciteze. Că Teo aceea e cam terminată.
Poate să facă una nouă? Are Sârbu mijloacele să te spele de substanţa vâscos-portocalie cu care te-ai mânjit şi a care încă miroşi. Şi să te facă aceea care erai. Şi mai mult decât atât.
E un demers anevoios. Ai fost cu Canaliile. Eu nu te susţin nici cu simpatia vorbei. Ai trădat omul simplu. Gospodina. Le-ai fugit din suflet ca un chiriaş grăbit şi neplătit... Acum ai scris o scrisoare explicativă, justificativă, nesinceră alegătorilor, parlamentului.
Demisionezi. Dar îţi mai lipseşte o depeşă. Ce zic eu?, o telegramă: "Dragă PDL. stop. PA! stop."
O comiţi?!
George Stanca, pamflet
