George Stanca: Dragă Ianis Hagi,
Mă bucur, eu ins chiar mai în vârstă ceva decât Marele tău tată, mă bucur că am posibilitatea să-l mai văd, în prelungire, pe Gică Hagi. Prin prezenţa ta pe teren.
Căci, nu mă săturasem de el la cum juca, ce execuţii avea, ce driblinguri, ce starturi de mare, genial jucător. Recent, la meciul cu Turcia, tu ai dat o mostră de talent în văzul tutror: aceea că semeni cu tata Gică.
Am văzut de zeci de ori golul tău şi aşa cum ai pregătit lovitura, cum ai balansat gamba, cum ai lovit, lăsat cât trebuie pe spate, ca să reglezi tirul, mi-ai amintit pe tatăl tău. Ai făcut rău! Căci mi s-a trezit un dor nebun de el. De Gică Hagi. Mai ales acum, pe nenorocirile pe care le trăim, cu echipe ruinate, baze puţine pentru copii, bani deloc, perspective iok! Ştii, mă uit la tine şi mă gândesc că la posibilităţile sale, Gică putea să te îndemne să faci pianul, să fii un virtuoz violonist, un scriitor cu acces la marile biblioteci ale lumii. De ce să mai suferi şi tu jucând pe ploi, zăpezi, canicule? Să te aduleze sufocant tot soiul de lume.
De ce să te huiduie toţi nespălaţii? Eşti odrasla lui Hagi. Un copil de bani-gata. Al cărui singur efort din viaţă, vorba lui Stendhal, a fost acela de a se naşte... Şi, totuşi, Gică a ascultat vocea instinctului: te-a dat acolo unde ştia el meseria mai bine. Şi, iată, o spune nu ca un tată, ca un antrenor:„Este mult mai bun decât eram eu la vârsta asta. Loveşte cu ambele picioare la fel de bine, este unic din punctul ăsta de vedere, a dat gol cu dreptul din lovitură liberă, acum a şutat cu stângul. Nu are astfel de probleme. Pasează şi mai bine decât o făceam eu, este un jucător de echipă. Dar un jucător ofensiv care trebuie să joace în jumătatea adversă. Trebuie să fie serios în continuare, vorbesc mereu cu el despre fotbal să văd cum îl înţelege".Ştii ce ţi-a făcut cu asta Ianis? Te-a obligat enorm. Tu, să fii mai mare ca Marele Hagi e ca şi cum ai fi, nu căpitan ca-n Jules Verne, ci general la 15 ani! Trebuie să uiţi cine eşti; să asculţi de antrenor, de nenea Florin Răducioiu; să nu te laşi pe numele şi pe laudele tatii. Talentul ăla moştenit nestrunit, neenervat nu duce prea departe. Să ne trăieşti, copile, şi să ne străluceşti! Că tare ne e dor încă un Hagi...
