In Memoriam - Ion Besoiu,
Eram cu marele și complexul artist transilvan Sergiu Cipariu-Babu în mașina sa, acum cam doi ani, când a sunat telefonul. Babu a vorbit scurt, apoi mi-a trecut mie. Era Ion Besoiu. Ce explozie de surpriză și bucurie, o efuziune de bunătate, complimente, nu amabile scârțâite, ci sincere. Ne-am mai văzut apoi adesea la Sibiu, în somptuosul hotel ”Împăratul Romanilor”, unde era ca acasă, ori la Poiana Brașov …
Comentam cu Babu tonusul de atunci al lui ”nea Gimi”. Eu unul, l-am iubit ca om și l-am divinizat ca actor. Avea naturalețea și candoarea uneori naive ale ardeleanului. Și, câtă distincție aristocratică, dublată de o grație domoală, discretă, cât spirit! Respectul meu s-a declanșat când am auzit că frecventa cenaclurile literare. Cunoscând floarea Intelighenției ardelene. În frunte cu Marele (Anonim, hm…!), ”decăzutul” Lucian Blaga…Ce privilegiu, să fii cu floarea Transilvaniei culturale! Cât l-am invidiat! Recunosc, la mine invidia nu e toxică, e doar celestă…
Actor de forță, neoboseală, întindere tematică a personajelor. Actor cu un ambitus repertorial fabulos. În ciuda ”tarelor” scoase de inamici - și nedovedite! - Ion Besoiu rămâne (un om mare are și dușmanii mari) o legendă uriașă. Greu să mai ocupe un singur muritor locul lui… Câte personaje memorabile în el!? Căpitanul Lupan din producția TV ”Toate pânzele sus!”, rol de o popularitate maximă la tineret. Teatru: Polonius - “Hamlet”, Oronte - ”Mizantropul”, Corifeu -”Antigona”, Senecus- ”Caligula”; Cloșca -”Procesul lui Horia”, Serebreakov-”Unchiul Vanea”, Ferapont-”Trei surori”, Muhoiarov -”Oblomov”. Filme de referință “Neamul Șoimăreştilor”, “Haiducii”, “Răscoala”, “Mihai Viteazul”, “Ciprian Porumbescu”, “Păcală”, “Ion,”, “Ultima noapte de dragoste”…Plus serialul matur, fie el ideologizat, oricum inubliabil, “Lumini și umbre”…
O viață de om pare a nu cuprinde atâtea lucruri substanțiele! Căci, nea Gimi s-a dus abia la 85 de ani. Mai avea de trăit. Și, mai ales, de jucat. Oricum, omul Besoiu a plecat lipsit de grijile existenței, n-a trăit din pensie. A avut marea șansă ca un om de bine, sibian, fotbalist de notorietate, să-l ”înfieze”, să-l îngrijească, răsfețe, cu tandrețe filială și respect față de valori, până în ultimele clipe. Așa e când omul e om cu Omul…
Succes în noul rol de Dincolo, nene Gimi…!