Laura Galea, debut în plină pandemie de coronavirus. Ce sfat i-a dat Crina Mardare
Laura Galea este un nume nou pe scena muzicii românești. Și-a făcut debutul în plină pandemie cu piesa „Nu e”, iar acum pregătește încă o lansare. Am vrut să aflăm mai multe despre Laura și despre parcursul său, despre studiile muzicale de la Londra, persoanele cele mai importante care o susțin și cele mai bune sfaturi pe care le-a primit.
- Având în vedere că ai lansat primul tău clip la finalul lui 2020, am putea spune că ești un artist care a debutat în plină pandemie. Cum a fost pentru tine să te lansezi astfel, care au fost provocările?
A fost într-adevăr un an cu multe provocări și planuri încetinite. Eu mă pregăteam să lansez prima piesă la începutul lui 2020, aș putea spune că eram în plină producție când s-a decretat stare de urgență. Prin urmare am pus totul pe hold, mai ales că ne confruntăm cu mult necunoscut, nimeni nu știa ce va urma și ce să mă sfătuiască să fac. Cred că pe măsură ce ne-am mai obișnuit cu starea de fapt am înțeles, eu și echipa mea, că de fapt nu trebuie să anulăm nimic, ci doar să amânăm puțin lucrurile. Până la urmă, dacă trag linie, 2020 a fost un an bun pentru mine pentru că am reușit să finalizăm mai multe piese, am filmat un clip care ne-a provocat încă o dată prin restricțiile de care a trebuit să ținem cont, am văzut apoi și piesa lansată, au început emisiunile la care am mers să cânt etc. Nu a fost un an ușor, dar mă bucur că am reușit să lansez prima piesă, „Nu e”, care a fost și foarte bine primită.
- Dacă ar fi să-ți faci o carte de vizită în câteva rânduri, ce ne-ai spune despre tine?
Am 24 de ani și tocmai mi-am îndeplinit un vis: m-am lansat în muzică. Iubesc muzica de când mă știu, din copilărie, când o ascultam pe mama cântând la pian. Fac canto de la 13 ani cu Crina Mardare, iar traseul meu este unul destul de „cosmopolit”, aș putea spune: am studiat o vreme în Spania, la British School, apoi am absolvit studiile universitare la Londra, la University of Westminster – Commercial Music Performance. Locuiesc în București, deși sufletul meu se simte acasă la Reghin și Tg. Mureș, de unde sunt părinții mei. Vreau să inspir oamenilor emoții pure prin muzica mea.
- Cine te susține cel mai mult?
Familia. Tata este sprijinul meu cel mai important, iubitul meu este mereu alături de mine, prietenele mele mă încurajează tot timpul, iar bunicile mele au fost absolut încântate când m-au văzut la TV. În plus, sunt bucuroasă că am în jurul meu oameni cu care mă potrivesc, cred că e important să lucrezi cu cei care au aceeași energie ca tine.
- Pe cine admiri cel mai mult şi de ce?
Pe părinții mei. Mama a fost persoana care m-a inspirat cel mai mult. A fost puternică, hotărâtă și extraordinar de descurcăreață. De la ea am moștenit dragostea pentru muzică, îi plăcea mult să cânte la pian, deși nu a practicat această meserie, ci a ales medicina. Cred că muzica înseamnă atât de mult pentru mine și pentru că simt că astfel păstrez o legătură puternică și prezentă cu ea. De asemeana, îl admir foarte mult pe tata, care este un om extraordinar de inteligent, perfecționist, dar extrem de sufletist și încurajator. Dincolo de familia mea, învăț de la oamenii frumoși pe care îi întâlnesc. Îmi plac oamenii care știu ce vor de la viață, care sunt buni la suflet și sinceri. Oamenii din jurul meu așa sunt.
- Care e cel mai preţios obiect pe care îl deţii?
Pianul, cu siguranță. Este prețios mai ales din motive sentimentale, după cum vă povesteam mai devreme.
- Ai un prieten? Este și el tot din lumea muzicală?
Da, am prieten, deși este foarte ciudat să îl numesc așa fiindcă este cu mult mai mult de atât. Suntem împreună de 6 ani și pot spune cu siguranță că alături de el sufletul meu este întregit. Mă știe de când aveam 18 ani, am trăit alături de el cele mai imporante momente, precum absolvirea liceului, mutatul la Londra, terminarea facultății, tot. Îmi este alături mereu, trup și suflet, și deși suntem firi diferite, ne completăm perfect. Mă susține necondiționat în tot ceea ce fac, fie că este vorba de carieră sau de viața personală. Avem o relație superbă, bazată pe comunicare, sinceritate și acceptare. Uneori mă întreb dacă toată lumea are norocul pe care considerăm noi că îl avem, norocul ce ne-a adus împreună. El nu face parte din lumea artiștilor, ci din lumea cifrelor. Este absolvent de Drept și și-a format un drum diferit de al meu: criptomonedele și tot ce înseamnă ele. Este un domeniu relativ nou și cu siguranță de viitor, iar eu sunt foarte mândră de el și de pasiunea de care dă dovadă mereu când muncește. Activăm așadar în domenii diametral opuse, dar asta mie mi se pare un avantaj enorm fiindca ne oferă amândurora oportunitatea de a învăța unul de la celălalt.
- Mai ai frați sau surori?
Sunt singură la părinți, însă din partea tatălui meu vitreg, care este norvegian, am o soră vitregă. Ei locuiesc în Norvegia. Iar verișoara mea, Anca, îmi este precum o soră.
- Am văzut că îți plac designerii români. Care sunt prefeații tăi? Crezi că e important să susținem business-urile autohtone?
Într-adevăr, sunt foarte multe branduri românești care-mi plac, care se potrivesc viziunii mele despre modă. Cel mai mult îmi place LouLou, brand de care m-am îndrăgostit de multă vreme pentru că mereu vin cu concepte excentrice și executate la cel mai înalt grad de calitate. Îmi place foarte mult și Rhea Costa, un brand axat pe feminitate, eleganță și comfort. Îmi mai place mult și Omra Design. Mi se pare foarte importantă susținerea business-urilor românești. Cred că asta ne asigură susținerea economiei locale prin crearea de joburi și circularea internă a banilor, ne oferă un sentiment de comunitate unită și valoroasă și, după părerea mea, cel mai important aspect pe care îl susține este resursa creativă. De obicei atunci când cumpărăm de la branduri românești găsim multe produse originale, unicate și făcute cu multă pasiune, lucru ce se resimte deseori în experiența cumpărătorului. Eu mă simt bine când știu unde se duc banii, tind să cred că artiștii sau creatorii sunt remunerați pentru eforturile depuse.
- Gătești? Ce mâncare preferi?
Gătesc, dar cel mai mult îmi place să fac prăjituri. Îmi place să mănânc pizza, paste, orice carbohidrat este binevenit. În schimb, încerc să nu fac excese, să contrabalansez cu sport și, atunci când e cazul, porții mai mici.
- Care e cel mai bun sfat pe care l-ai primit până acum?
De-a lungul anilor am primit foarte multe sfaturi bune, mi-e destul de greu să aleg. Poate că cel mai bun sfat de viață pe care l-am primit a fost să nu mă compar cu alții. În engleză este o zicală, „comparison is a losers game”, cu alte cuvinte comparația este jocul pierzătorilor. Nu mai este nimeni identic cu tine, așa că de ce ne comparăm mereu? Toți avem experiențe, trăiri și posibilități diferite și cred că nu vei câștiga nimic niciodată dacă rămâi blocat în a te compara cu altcineva. În muzică, sfaturile bune vin mereu de la Crina Mardare. Mereu mă împinge spre individualitate. Mi-a spus de nenumărate ori că mai bine fac muzică bună și pe placul meu decât să lansez piese care poate au șanse mai mari să prindă la publicul larg, dar care să nu mă reprezinte. Ce încearcă lumea să îmi spună este să fiu eu însămi și să îmi asum acest lucru.
/
