Legătura neștiută dintre Mihai Bobonete și Dan Chișu. Ce sacrificii a făcut actorul pentru „Bobiță” din „Las Fierbinți”: „M-am agățat pur și simplu de el”
Mihai Bobonete (44 de ani) a vorbit despre relația sa cu Dan Chișu, cel care l-a ajutat și susținut la debutul său în carieră. Actorul are numai cuvinte de laudă la adresa acestuia și spune că îi va fi tot timpul recunoscător pentru ajutor.
„Pentru mine, Dan Chișu a fost antrenorul carierei mele”
Mihai Bobonete a trecut prin clipe grele la început de carieră, atunci când a venit în București. A luat-o de la zero, iar situația sa financiară a fost destul de precară la acea vreme. Totuși, actorul a avut noroc, atunci când l-a întâlnit pe Dan Chișu, care l-a sprijinit pentru a se dezvolta pe plan profesional.
„Greul de la începutul meu în București este același greu pe care l-au trăit toți care au început de la zero și care nu aveau niciun ban, ci doar visuri, încredere și o speranță de mai bine. Eu am avut noroc, am întâlnit oamenii potriviți la momentul potrivit. Când am dat de Dan Chișu, m-am agățat pur și simplu de el și nu i-am mai dat drumul…
Pare puțin, dar contează al naibii de mult când cineva îți spune că e bine ce faci și că are încredere în tine. Pentru mine, Dan Chișu a fost antrenorul carierei mele, el m-a sprijinit la început și tot el mi-a arătat cum e să cazi și să te ridici de fiecare dată. Să nu uite niciodată Dan că el a fost omul meu, iar eu voi fi omul lui tot timpul”, a povestit Mihai Bobonete pentru Viva.
Cum a fost copilăria actorului
În cadrul aceluiași interviu, Mihai Bobonete a vorbit și despre copilăria sa. Acesta a crescut în Craiova, acolo unde are foarte multe amintiri.
„Craiova este locul în care am respirat prima gură de aer, iar amintirile mele din Craiovița sau de pe Vale (Crucea de Piatră) rămân fundația adultului care sunt azi, fără să îmi pierd umorul și bucuria copilului de atunci. Cum spuneam mai sus, în Craiova am învățat că, atunci când îți este greu, treci mai repede peste cu o glumă sau cu un zâmbet.
Oltenii, nu doar din Craiova, că nici eu n-am copilărit doar la oraș, au trudit cu greu prin seceta aia aproape deșertică de la câmpie și cred că, muncind din greu, au avut nevoie și de o supapă prin care să respire, iar supapa asta a fost umorul… ăla neaoș, oltenesc, este lux, credeți-mă!”, a mai spus el.
