Marius Manole: "Am fost la limita supravieţuirii". Actorul povesteşte despre cea mai grea perioadă prin care a trecut
Un om complicat, cu multe straturi şi substraturi şi... înarmant de sincer, aş zice. Descoperirea că şi un actor de succes ca el are multe din vulnerabilităţile tale sau ale celor de lângă tine te înarmează cu un soi de speranţă
L-am întâlnit prima dată pe Marius Manole prin 2007. Pe atunci era actorul angrenat într-o sumedenie de proiecte, care locuia cu chirie într-o garsonieră de care nici nu-şi dorea să se ataşeze şi de care oricum drumurile în ţară la diferite spectacole îl ţineau departe. Azi, Marius este actorul pe deplin consacrat - anii în care chiar el s-a descris că fiind workaholic au dat roade. Dar nu pe toate planurile. Despre lucrurile care-i lipsesc acum vorbeşte atât de deschis de parcă ar face chirurgie în direct pe propriul suflet în timpul discuţiei.
Eu te-am întâlnit pe tine acum mulţi ani. Îmi spuneai atunci că stai într-o garsonieră închiriată pe care nu o redecorai după gustul tău pentru că nu îţi venea să investeşti în ceva ce nu era al tău. Cum te-a prins pandemia: în ce decor, în ce casă?
M-a prins într-o casă care nu e casa mea, e casa băncii, practic. Dar pe care am redecorat-o. Abia în pandemie mi-am găsit timp să o fac să semene cu mine cât de cât şi să mă simt şi eu acasă. Şi m-a prins bine. Pandemia m-a prins bine. Şi cu o mică curticică, foarte mică, dar există – adică dacă vreau să ies să iau o gură de aer, pot să citesc o carte în curte. Slavă Domnului, sunt bine.
