Scrisorile lui Stanca: Dragă Adrian Enache,
E cumplit ce se întâmplă cu fiica ta. Te înţeleg. Nu există cuvinte care să acopere o astfel de durere.
Dar, nu mi-a venit să cred că ai ajuns cu moralul atât de jos încât trebuie să te încurajeze copilul victimizat. Sigur, poate că bravează. Dar, Adi, e o singură variantă de consolare. Mulţumeşte-i Domnului că nu a fost mai rău. O fi, poate, o încercare a Proniei. Să ne facă atenţi asupra cine ştie cărui păcat am comis, noi oamenii. Dar, de ce pe copil? Încurcate sunt căile Domnului... Nu e o banală încercare să-ţi vezi copilul înjunghiat de o brută. De un parvenit nenorocit, un venetic. La tine acasă. Nici duşmanilor nu le-aş dori asta. Duşmanul ca duşmanul, dar repet: ce vină are copilul? Adi, sper că totul va reveni la normal.
Dar...? Nu sunt homofob, dar mă întreb ce facem cu hoardele de străini - şi de ce calitate? - care ne bântuie. Nu zic musai despre libanezi, o comunitate excelentă, oameni onorabili, remember Bassam. Nu mă refer anume la o naţie. Aici sunt nenorocirile globalizării. Acest amestec nefiresc de culturi, care uite la ce duce! E nevoie de o agenţie de protecţie a românului în România! Monitorizarea hoardelor care ne tranzitează spre Occident. Să intre oameni de calitate, nu fecale sociale. Le avem pe ale noastre, mersi... Toate scursurile ne calcă. Scursuri, chiar scurse pe lângă inşi onorabili. Scursuri care, iată, ne taie copiii, ne fură, înşală statul cu milioane de evaziuni de miliarde de euro. Am ajuns ca frumoasa, fascinanta, pitoreasca Românie să fi un azil, un tranzit pentru dejecţii umane. Şi, asta în numele umanitarismului globalist. Uite-i imaginea în rănile copilului tău!Iar noi, păpuşi, sociale, duodene inerte, ce facem? Aşteptăm ca un stat corupt, şpăguit, miruit cu mii de euro, să ia măsuri după ce-şi ia tainul de la nenorociţii ăştia? Noi nu ne putem organiza? Să ne apărăm singuri? Fără şpăgile sordide amestecate cu nisipul deşertului. Fără umilinţa ciubucului.E timpul să ne trezim. Altfel, şi noi şi nepoţii noştri vom deveni, la noi acasă, batjocura slugilor celor ce ne-au cumpărat pe doi ţechini. Să facem, Adi, ca aceste cazuri să nu fie tratate doar ca evenimente mondene. Ci, ca tragedii naţionale...
George Stanca, pamflet
