Scrisorile lui Stanca: Dragă Adriana Bahmuţeanu,
Nu ştiam eu de ce nu-mi mai răspunzi tu la telefon în vara asta, deşi vorbisem despre un proiect. Coceai ceva. Sau, ceva se petrecea cu tine, căci te ştiam om de cuvânt. Şi, am aflat că este vorba despre ceva grav, rău şi asocial: încă un divorţ. De acelaşi om.
Zău, că nu e un lucru normal, şi mai ales creştinesc. Da, mai erau cazuri, sau mai sunt, de femei care plecau de acasă cu pruncii sub poale, că le băteau bărbaţii lor îndeobşte beţivi, curvari, alcoolici, dependenţi de socializarea la cârciumă.
Dar acum, cu prohibiţia asta economică, specia e pe cale de dispariţie. Ca şi cultura, sportul, morala, chiar poporul român, el însuşi. Dar, nu este cazul tău. Din câte ştiu, dl Prigoană nu e beţiv, nu e boschetar, afemeiat, e un tip civilizat, ardelean la locul lui... Încep să cred că între voi doi e un joc erotic; când vă plictisiţi unul de altul vă ciondăniţi, vă pizduiţi, vă porcăiţi, vă despărţiţi şi apoi vă împăcaţi ca nişte perverşi, că dulce e nene împăcarea... Şi acesta e un joc la vedere, cu public, ca şi când v-aţi arăta, pardon, cururile, la un târg de miercuri.
Cu mercurul gol adică... Mi se pare relaţia asta a voastră de un exibiţionism extrem, jenantă pentru nişte persoane publice ca voi. De prost gust. Fă, te rog, primul pas înapoi, tu. Deşi eşti Taur căpos. Dar eşti mamă şi stai cu pruncii alături ca o cloşcă. Fă-o pentru ei, căci numai Dumnezeu ştie cu ce traume vor rămâne nişte copii de pe urma nebuniei părinţilor, a inconştienţei lor.
Repet, nu mă intresează musai viitorul politic al lui. Căci aud că e tulburat de pierderea din alegeri. Păi, nu ţi-am spus eu că face o mare prostie că va candida? Iar tu mi-ai spus la fel, dar că el are un simţământ deosebit că va birui.
Ete cucu! De parcă juca la Loto. Nu mă interesează nici cariera ta teleastă, ci doar soarta acelor prunci nevinovaţi - care ar trebui puşi sub protecţia legii!!! - pe care tu şi el i-aţi zămislit dintr-o crasă, criminală inconştienţă, dacă acum vă comportaţi cum vă comportaţi. Ca nişte primitivi. Aţi re-ajuns de râsul ţării, Adriana!
Şi, se pare că vă simţiţi bine aşa...
George Stanca, pamflet
