Scrisorile lui Stanca. Dragă Anca Ţurcaşiu,
Prin anii ’90, când erai folosită la TVR cu o exagerare exploatatoare, țin minte că am scris un articol în care ziceam să fii mai ponderată.
Căci erai tare frumoasă - azi la 48 de ani ești doar ”extrem de frumoasă”... - și toți te foloseau la multe prezentări. Te uzai și demonetizai. Se pare - evident, glumesc - că tu ai înțeles atunci că-ți cer să fii ponderată cu mâncarea. Cu calitatea ei, cu kilogramele. Căci, acum la zi aniversară, pe 8 mai, te prezinți cu un fizic uluitor, formidabil. Multe invidioase și neputincioase, răutăcioase zic că așa e natura ta. O fi, dar nu e numai asta. Ai o voință din care ai făcut obișnuință. Te abții de la tot ce a inventat Diavolul ca ispită și chiar de la bunurile lăsate de Dumnezeu… Nu mai zic despre dietele date exemplu pe țară. Ca model pentru femeile grase, indolente și puturoase, care vor să slăbească-ntr-o oră și să și… pocnească din bici…
Apă de ploaie. Căci, cu asta - apă - pari a te nutri. Dar m-ai blocat cu ardeii iuți - 7 la număr! - ca-ntr-o vrajă de basm… Câtă bucurie poți avea să mănânci o salată de ardei iuți - 7 la număr! - adaug eu, cu nițel ulei de măsline, olio di olive verde vergine…? E clar că aici ești contra zodiacului. Dar în rest? Fizionomia taurină. Senzualismul. Pofticioșenia. La mâncat, băut spre fericirea gustului. Pasiunea pentru frumos - arte: muzică, teatru… Dar totuși, majoritatea co-taurilor noștri - că și eu îs - talia dominantă e cea de ”grăsuță”, volubilă, pofticioasă, chestii cu care tu nu ai nici o treabă. Tu pari a fi un Taur tipic, dar ești unul de excepție. Însă, nu zodia ta e primordială. Ci Voința ta. Cerbicia cu care știi să te abții, reții. Demne de un soldat spartan, care se supunea de bunăvoie privațiunilor. Demne de un ostaș sovietic, care era supus privațiunilor. Ba, la vârsta ta, începi să fii un exemplu periculos. Fiindcă multe grăsuțe ar dori să te imite. Numai că, dodoloațelor patriei, regimul tău făcut brusc, fără răbdare - care nu e numai alimentar, ci e ”regim de viață” - lor le poate fi fatal. Pe scurt, una e Anca Țurcașiu! Nu vă aruncați, fetele taichii, să faceți ca ea orbește, căci vă puteți frige rău…
Anca, ești un caz, să nu zic unic, rarissim…Culmea este că după atâtea privațiuni ai o fizionomie bonomă. Nu se vede acel ”chin”, fiindcă-l practici cu plăcere. Aici e secretul! La creieraș. La mentalitățică. La puterința de voințucă. La voința educată nu pentru 5 zile de cură, ci la un modus vivendi. Anca, știi că te admir de multă vreme. Și, ca să subliniez acest sentiment, peren la mine… și, cu toate că sunt un domn de modă veche … dă-mi voie ca-n fața Armoniei Voastre Feminine, Doamnă, să fac un gest rar, desuet, expirat. Jos, Pălăria!
PS. S-a mai dus o mare figură a literaturii și jurnalisticii, un Patriarh al scrisului - Marin Ioniță. Sărutăm dreapta, nene Marine...
