Scrisorile lui Stanca: Dragă Andreea Mantea,
Uneori viaţa e mai rapidă decât moartea. Uite de pildă eu care urmăresc oareşicum evoluţia vieţii mondene de la noi - e drept nu cu osârdia cu care o fac pentru literatură cu un Marquez sau Llosa, cer iertare numiţilor... depăşindu-i pe Ogică sau Sexy Brăileanca - vă ştiam certaţi.
Memoria mea era ocupată, invadată şi blocată la memorarea lacrimilor tale pentru iubirea pierdută. Şi încă una extrem de potrivită în viziunea mea: aceea dintre tine şi Ştefan.
Astfel încât am fost de-a dreptul şocat de ştirea lansată de Cristi „Piedone" vajnicul şi mondenul primar de Patru", că vă veţi căsători, chiar sub protecţia sa...
Acum, sper că numai tu pricepi de ce mă adresez ţie şi nu lui Ştefan. Căci doar tu şi fostul partener Artene, numai voi doi ştiţi cât de mult ţin eu la tine, te admir aşa omeneşte, estetic şi dezinteresat.
E vorba de o reacţie, a mea, spontană, total superficială, dar reală având în spate experienţa de viaţă şi mai ales cea de dragoste, ajunsă la nivel de... expert. Expert... regional, făcând trimitere la sorescianul termen „regiunea firii mele". Ştii poate că am avut aceeaşi reacţie şi faţă de colega ta Pătruleasa, lucru ce mi-a atras probleme cu o colegă isteroidă... Aşa că sunt recidivist.
Da Andreea, te văd alcătuind o pereche minunată cu Ştefan! El arată a fi o fire romantică, şi probabil este. Dealtel, ca şi tine. Numai că unul dintre voi joacă, parează, disimulează. Şi, nu e rău aşa, fiindcă exploziile deschise de ambele părţi consumă repede fondul de efuziuni şi duc la monotonie, la despărţiri scurte, la şocuri nedorite şi menite a salva dragostea. Dar, fondul, fondul ei, pare a fi superb şi bine situat. Are el, fondul iubirii voastre, o greutate şi o consistenţă greu de observat. Mulţi văd că vă iubiţi, puţini observă cât...
Să ştiţi că veţi avea copii frumoşi. Mulţi să fie... şi când v-am spus toate astea, am făcut-o dintr-o intuiţie bazată pe experienţa mea de viaţă nu ca, Doamne fereşte, vreun prezicător, ca vreo Carmen Harra masculină. Şi, din sufletul meu. Drept care, mai jos mă iscălesc:
George Stanca, pamflet
