Scrisorile lui Stanca: Dragă Cezar Ouatu,
Eu te-am simpatizat din prima şi chiar dacă nu mi-a plăcut maniera ta de interpretare, nu m-am dat în vânt după dânsa, nu e pe gustul meu, am acceptat ideea. Aceea că, faţă de ce ne aşteptăm să fie la Eurovision, ai putea fi ieşit din comun.
Aşa, cum au fost finlandezii acum câţiva ani. Şi, astfel să-i devansezi pe toţi. Repet, „am mers" cu tine şi graţie unui impozant spirit patriotic, naţional, din solidaritate românească şi din alte sentimente din gama celor pişiecioase cu foloase... Dar, să te duci îmbrăcat în „madam" la concurs, aşa cu o ambiguitate sexuală vădită, găsesc că e o mare exagerare. Un prost-gust. Un kitsch. Dar, gândesc eu că gândiţi voi - tu şi echipa ta - şi asta, abordarea unei vestimentaţii feminine, poate produce un şoc de imagine. Sau chiar unul de euro-simpatie, aşa cum a fost la câştigătorul transsexual din Israel din anii anteriori. Apropo, te-ai epilat pe picioare...?
Nu ştiu, poate că judec greşit, dar procesul de travestire al tău spre a te conjuga perfect cu vocea de castratto, mi se pare dacă nu o extravaganţă, cel puţin un act de arivism. De disperare. De exagerare a disperării. De joc la „totul sau nimic". Oricum l-aş defini eu sau spectatorii, telespectatorii, votanţii, pare un gest exagerat vrei să iei premiul cu absolut orice preţ şi asta după gustul meu cel puţin frizează penibilul.
În rest, ai dreptul să visezi că ai luat premiul cel mare şi ai să râzi de Cristian Tudor Popescu care te-a imitat grotesc de talentat, sau de Turcescu, posesor al prafului de pe gazonul verde din Cotroceni... şi de alţi confraţi. Apropo, să ştii că sunt posedat de o idee de compromis, derivată desigur din cea a voastră: ia-ţi măcar o echipă de oşeni îmbrăcaţi în gaci să se agite pe lângă tine... ca să atenueze în mod folcloric penibilul situaţiei. Şi, când te învârţi în jurul axului propriu, arată-le tu că eşti un bărbat român adevărat, să nu credă lumea altceva...
Baftă mâine! Pă ei!
George Stanca
