Scrisorile lui Stanca. Dragă Cornelia Catanga,
Bănuiam boala ta cu ochii. Nu e un lucru pe care un artist ca tine să-l pitească. E stupid să faci asta. Eh, sigur, nici să-l umfli. Oricum, fie şi cu vederea întreagă, tu nu eşti un om obişnuit. Ai o stea în frunte. A unui mare artist.
Uită-te la Ray Charles, Stevie Wonder. Sau la George Nicolescu, un om mai vesel ca el, eu unul, rar am întâlnit. Nu rar, n-am găsit, pur şi simplu. Şi atenţie, are vederea aprope de zero! Sigur, cu toate comparaţiile din lume, un om cu un defect nativ fundamental nu poate fi totalmente vesel. Dar… tu lucrezi în domeniul veseliei. Divertismentului. Lăutăriei adevărate. Distracţiei. Tu poţi cânta şi cântece vesele, să salte tot omu’ , dar şi melancolice, triste de să-şi rupă cămaşa de pe el. Apropo, mai ai şi un om adevărat lângă tine. Omu’ tău. Aurel. Păduraru. La fel de talentat. Cu acelaşi succes. Ai prieteni de bază. Uite, Bote. Uite, io… Aveţi, apoi un băiat - Alexandru - de un talent pe măsura părinţilor. Care se exprimă în jazz. Apropo de ultima ta durere… Da! Lasă-l să plece! O spun cu durere pragmatică de părinte. România nu mai are public de jazz. Românu nu dă banu’ pă el. Cică e minor. Maneaua e vie… Jazzul e mort. Deşi avem, mai avem o pleiadă fantastică de artişti. Care se descurcă, dar care nu trăiesc din jazz. Iar copilul vostru e un mare talent. Noroc îi trebuie.Românul de azi e lamentabil. S-a idioţit. S-a făcut de căcat. Cvasibarbarie. El nu are sensibilitatea, nici nivelul cultural să perceapă acest gen, specific americanilor. De altfel, se susţine că e primul lucru care a dat Americii identitate culturală. Apoi, arhitectura usonică… să nu ne pierdem subiectul…Draga mea, ia-te aşa cum eşti. Talentată. Frumoasă. Cu o voce sublimă, care ţâşneşte dintr-un suflet pe potrivă. Ai atâtea calităţi, încât eşti de invidiat. Nu mă bucur că ţi-ai invederat defectele. Păreai perfectă şi nu eşti…Ce să spun… Ştiu. E greu să trăieşti fără cărţi. Dar ai muzica. Iar Domnul ţi-a dat darul şi harul de a cânta şi bucura pe alţii. De a te scălda-ntr-o lume splendidă. La care nu ajung proştii, ignoranţii, ţoapele şi afonii. Încearcă să te priveşti pe sine.Pe sine, nu pe tine…
