Scrisorile lui Stanca / Dragă Cristi Borcea,
Nu se putea o veste mai bună pentru un giuleștean ca mine decât retragerea ta de la Dinamo. Pe linie onorifică. Nu mă bucur ca la un deces, dar o parte din spiritul acestei echipe bucureștene, Dinamo, moare odată cu plecarea ta.
Bucuria nebunilor... din Giulești ! Repet, și a mea ...Rămâne totul pe umerii echilibratului, seriosului domn Badea.
Despre dl Săvulescu nu zic, nu a fost prea vizibil. Așa ca tine, Shakiră canină ce ești! Plecarea unui om care a sfințit locul - și asta o spune unul rival: eu - nu e pentru partizanii lui o bucurie.
Dinamo pierde sarea și piperul pe care "finul lui Becali" îl dădea echipei; replicile lui memorabile, unele pătimașe, altele amuzante.
Dar, viața merge mai departe. Trebuie să pui sănătatea și confortul pe primul loc. Să te dedici lor.
Apoi, ai o răspundere în plus: o soție tânără la care trebuie să te adaptezi cu bioritmul, sentimentele.
Și, cu care să poți trăi liniștit în Miami, fără grija câinilor lăsați în ograda altora. Poți să faci excursii, să redescoperi America, să te pasionezi de baschet, base-ball, fotbal american ori hochei, să ai alte priorități .
Aproape că te invidiez, fiindcă este cvasi-letal sau mult prea dificil, să ai concomitent două iubiri mistuitoare: soția tânără și Dinamo. Sau invers, stabilește tu ierarhia...Greu e Doamne, doi deodată să iubești...
Oricum, eliberat de un mare stres vei duce o viață de boier. Nu știu exact cum e pe Coasta de Est, eu am vizitat doar California, dar sunt convins că vei avea o viață edenică, plină de extaze; o viață ca-n utopiile alea cu râuri de lapte și miere. Și, zău să nu crezi că fac mișto...
De fapt, cred că gestul de renunțare la lumea sordidă, de altfel, a fotbalului românesc, e un gest de profundă maturitate: "ce-mi trebuie mie fotbal?", ți-ai spus la un moment dat sau ți s-a spus, pe bună dreptate, de către soție.
Așa e când mai ai și alte lucruri mult mai frumoase de făcut și de trăit. M-aș bucura, tot ca rapidist, dacă și nașu' Gigi ar face același gest înțelept.
Numai că el mai are să-și trateze crizele de limbariță și cele de mitomanie...și abia ulterior să se elibereze de tirania unui joc.
Cristi, îți urez sănătate, te felicit pentru gestul salutar și mă exprim cu vorbele unui "adrenalinist" al istoriei, Napoleon:
Numai să dureze...
George Stanca, pamflet
