Scrisorile lui Stanca: Dragă Elena Cârstea,
Cu o butie de osânză ca Vaka kare plânge, o fostă voce; cu un amator turcit şi troglodit, dar plin de tupeu nesimţit şi infatuat. Un ăla care vrea musai carieră publică de succes, mai nou şi-n rock, după ce o scrânti cu politichiia de mărgăritar cotrocenist. Sau, s-a afirmat ca și comentator osanalist, pupanalist? Dă bine cu limba, nu cu glasu'. Nu ai adversar, Elena! Teoretic. Metaforic. Tu doar ar trebui să treci prin scenă şi să spui frumos: bună seara... şi o cană cu vin... pentru talentul tău. Treaba stă, însă, la alegerea piesei, la compozitor. La orchestraţie, la prestaţie. Acum, gustul euro ca şi moneda s-a pervertit rău de tot... Vezi ce contrastante sunt premiile anterioare. De la rockerii ăia nordici şi funeşti încoace... Nu eşti nici ca Noemi, Victoriţa Internaţional, o travestită. Tu eşti doar vestită...
Finala mare e loterie. Bine dirijată. Sunt jocuri de interese. Coterii naţionale, etnice, regionale, religioase e chiar un mic Turnu Babel muzical. Şi, mai e ceva care mie mi se pare deloc cuşer: povestea cu televotul. Mă refer deocamdată la cel de la noi, la cine e decizia. Să nu iasă ca atunci cu Loredana, când a avut o piesă de marele premiu şi a fost tele-pasată. Ce păcat! Aici ar fi inconvenientele sau locul unde poţi fi furată, deposedată. Că la voce nu te poate lua nimeni, nici o vakă care rage... muzical. Mă bucur, oricum, că ai revenit. Poate te revedem la vreun interviu spumos. Ai grijă ce post tv alegi, că nu mai e ca atunci când ai plecat. Abia aştept să te aud cu poantele tale memorabile, cu umorul tău minunat. Sper că situaţia limită prin care ai trecut, cu operaţia, nu te-a schimbat, nu te-a înnegurat.
...Că, îţi spun, mi s-a făcut un doooor de tineeee... acum când eşti aici, am un dor mai mare decât când erai în America. Află că nu ştiu mai multe decât că ai aterizat acasă. La ora când scriu. Urmează să absentez o zi. Să fiu în afara presei, să am grijă şi de mine. Aşa că sper să te revăd şi să te aud cântând cu vocea ta de aur.
Ai grijă să refamiliarizezi publicul cu vocea şi stilul tău. El uită repede. Numai eu, nu...
George Stanca pamflet
