Scrisorile lui Stanca. Dragă Eurovision Romania
Nu zic nu! A fost interesantă salba de spectacole plimbate în ideea Unirii. Dar mare deranj pentru un concurs în care te votează o Europă organizată pe tot felul de găşti, gusturi, dialecte, vecinătăţi, zone, alianţe politice, religii, credinţe şi alte eresuri. Cam zgomotos. Prea mult pentru un cântec cu care te duci plin de speranţe şi vii dezumflat pe locul 13-15 dacă … Mult zgomot de iarmaroc cu ”Ia, neamule, gogoaşa înfuriată!”
Aşteptam de la comperi, la o prezentare elevată. Nu ca aia de acum câţiva ani cu ciubucari neaveniţi, dar…Cezar Ouatu ne-a rămas dator. Să încercăm cu Jaroussky…? Apropo, ideea de prezentator a cam dispărut la noi. O face solistul. El centrează, pasează, marchează, el ia şi banu’! Simplu. Vine vedeta şi ţipă ascendent. Ca la box. Dar şi acolo sunt meseriaşi cu voci de-ţi cade colesterolul... !
Am fost mai toată viaţa comentator. Dar nu mai pricep ce se întâmplă în lumea muzicii pop. Asta Eurovisionară. Plină de curente, tendinţe, citate clasice or folclorice, show, lampioane, lasere, balete ilustrative, dansuri senzuale, figuri sugestive explicite cu întrevederi, intersectări de buci, ţâţoance săltăreţe, şoldii, kamasutrerii, acrobaţii sexuale stroboscopite să crească şoul, confetti, aburi, ceaţă, focuri, ambiguităţi, chestii-socoteli... Era să uit: şi ceva voce… Ceva melodie. Dar nu textul contează. Nu cântecul. Nu mesajul. Nu vocea amplă, stinsă, şoptită, sentimentală, romantică? Şoul primează!!! O babilonie unitară…într-un joc de noroc zis ”de-a eurovisionu’”. O humorescă alandalescă ce aduce perfect cu ordinea europeană de azi, cu disputele teritoriale catalane&secuieşti; cu mioriticele: asomare a porcului, ţuica de casă şi refuzul homo… Ăsta e Eurovisionul, azi! Asta-i Euro-viziunea lui! Un ghiveci european condimentat, asezonat şi cu invitaţi acceptaţi din Asia vecină şi prietenă…
Mă şi tem să zic cine mi-a plăcut. Dar o fac, riscând cu gustul meu de ”expirat”. Da, au fost cei de la ”The HUMANS”, învingătorii, cu o voce specială, la care s-a pus prea mult accent pe craci… Mai ales de către estetul Ouatu, expert în euro-rateuri …El însuşi, ivit dintre nişte craci celebri… Dar parcă mai sensibil, mai liric şi mai divin-comercială a fost prestaţia lui Feli… că nu pot spune Feliei… Apoi, Claudia, planturoasa, a luat un nemeritat loc 8. Ce mai, Europa e cu zgaidaracele-n sus. În rest, mi-au rămas pe creier o prezentare ţipată, un banal exces de solemnitate. Şi… Dar e gustul boborului. Vox populi, bădie!
Ca eveniment, Primăria Capitalei s-a întrecut pe sine. Dar, apropo, pe mine tot mă mănâncă concurenţa aia (neloială) cu Clujul. Care a pus mâna pe mai tot ce e grandios. Cultură, film, tenis, bambilici …
Doamna Firea, culturnicii Capitalei sunt oare bucureşteni? Sau, ca-n politică, tot ardeleni acoperiţi…?
