Scrisorile lui Stanca: Dragă George Copos,
De când ai venit la Rapid, pe la începuturi, am avut o relație de prietenie scurtă. Ca atunci când ai trimis la mine cățelușul tău zâmbăreț Grig să mă pună - cică, la inițiativa sa - purtător de cuvânt. Scurt timp, nu ai știut cum să scapi de mine.
Aveai un pai în ochi. Ai făcut-o brusc, la prima demitere a lui Hizo, când cățelul bălos & rânjit, Grig, a lătrat: ”ziariștii nu au acces”. Eu eram PR acolo. Dar am rămas în relații diplomatice. De colaborare. Nu mai ții minte faza? Eu o s-o țin. Până voi dispărea. M-a durut perversitatea-ți. Apoi, până la încarcerare ai fost constant: ambiguu, nedecis, înotând într-un vâscos oportunism. În beneficiu personal, sau, mai rar, în cel al echipei Rapid. Cu care ai avut și succese inubliabile, dar și insuccese catastrofale. Precum situația falimentară din ultima vreme…
George, cred că nu e cazul să te judece un biet jurnalist ca mine. O fac alții… Îți spun doar o chestie omenească. Nu mi-a plăcut niciodată prietenia ta cu N. Cristea de la Loto. Că ea era sau nu în beneficiul Rapidului - nu știu.
Ce știu e că acum, din cauza acestei amiciții, pătimești enorm. Și el. Repet: nu mă intersează individul. Care - mai știi? - ți-a impus/indus ca să prezinte echipa, nu eu, ci un amic al lui, azi venerabil deputat PC. Omul taman că băgase - printr-o intevenție urâcioasă și pârâcioasă de la radio - băgase zic, o sumedenie de rapidiști la arest, vânare și bastonare, după un meci cu FC Argeș.
A stat la prezentarea din Giulești, vreo 3,14 secunde… Iar tu ai renunțat la fostul tău vechi colaborator…
Să nu crezi că te-oi fi blestemat eu, iar Pronia m-a ascultat.
Ci TU, Copos, te-ai încurcat cu acest dubios personaj Cristea. ”Dubios” după instinctul meu. Dar, iar m-ai lovit. Jignit. E o vorbă: ”Dumnezeu e mare și Le vede…” Tot așa - față de echipă, jucători, suporteri - nu ai fost corect. Nu o dată. Ai provocat o ură viscerală. N-am putut crede că e atât de mare încât galeria să vină la tribunal și să ceară pușcărie pentru tine. Am rămas interzis. Nu mă așteptam. Și nici nu sunt de acord. Moral, am trecut de partea ta. Iar ce se întâmplă acum e o exagerare. Mă doare pentru tine. Îți sunt solidar. Încep să cred că Dumnezeu a devenit prea pătimaș. Și nu din pricina mea…
George Stanca, pamflet
