Scrisorile lui Stanca: Dragă Gheorghe Zamfir,
Ai cântat cu Andrè Rieu. Am văzut întâmplarea artistică de excepție. Eu, fiind de o educație clasică, având gusturi, păreri și ierarhii deja formate, pietrificate, aș spune că nu tu ai cântat cu Rieu. Ci, exact invers: Rieu a cântat cu Zamfir. E o chestie de cântar sensibil al valorilor.
Nu mă gândesc, aș fi paranoic, să-l contest ca valoare, dar... măcar cronologic, dacă nu și valoric, lucrurile ar sta așa cum le văd eu. Și nu invers, cum le văd contemporanii mai tineri. Căci, nu ți s-a făcut o concesie...
Oricum, gestul lui Rieu, om al zilei, vedetă de dată relativ recentă față de tine și faima ta, zic, gestul de a te coopta în popularele sale concerte de răsunet mondial e unul sublim. Și chiar denotă o amplă cultură, cunoaștere și recunoaștere a contemporanilor lui. Iată, un om, care când a fost vorba de România, din prima a zis - și chiar a făcut... - "Ghorghe Zamfir!”... Prilejul mi-a dezmorțit nostalgiile față de trecutul tău. Glorios. Când erai un idol al întregului Occident. Plus Orientele mai îndepărtate or apropiate. Și parcă totuși în afara regimului căruia i-am supraviețuit, tu ai avut lanțuri la picioare. Tu, marele răsfățat al mapamondului. Care, la tine în țară, ai fost mereu carotat. Stopat. Discret sau direct. Ciuntit sau ciupit de aripi... De aici ai putea avea o mare frustrare. Dar nu de asta vreau eu a vorbi. Ci... de Ciuleandra. În fine, putem avea și noi românii un cântec-emblemă. Pe lângă acea Ciocărlia care ne-a-nsoțit ani grei. Azi compromisă. Mânjită. Din care unii lăutari inconștienți făceau număr comic. Circ. Și asta se petrecea la momentul sublim, cel al concertului pădurii. Ciocârlia, pe care un manelist balcanic, Bregovici, cu spiritu-i gregar, a făcut ...”Kalașnikov”. Și nimeni n-a protestat. Nici tu, nici Ministerul Culturii cu capitala la Harghita...Nici ICR-ul de conducere nomadă... Nici când Fecioreasca de pe Mureș a lui Mitru Fărcaș - semnalul Tezaurului folcloric... - fu transformat în horă țigănească tot de Bregovici în filmul ăla cu ”pisicile” lui Kusturica...
În fine, totul e bine... Ciulendra de azi poate fi emblema României. Dacă e inclusă în repertoriul permanent al lui Andrè Rieu.
Eu, măcar, sper...
George Stanca, pamflet
