Scrisorile lui Stanca: Dragă Ilie Balaci,
Repet, te-am văzut comentând pe alţii şi m-a apucat aşa un dor de tine şi o bucurie că eşti bine, Doamne-ajută! Mi-ai provocat, Ilie, şi dorul de Gicu Dobrin care ar fi sărbătorit duminică 65 de ani, probabil cu Gica lui şi alături de tine, cu Nicu Gheară şi alţi prieteni adevăraţi, apropiaţi... Dusu-s-a Gâscanul...
Te văd alături de Dobrin în Wikipedia şi nu mă pot abţine de la un oftat; de la nostalgii fireşti. Ce era fotbalul vostru de ieri şi ce e fotbalul lor de azi, mutilat de bani... De altfel, se pare că întreaga lume a ieşit din matca ei firească, nu numai fotbalul, sportul. Vezi demenţa dintre politruci. Dar, să-i lăsăm pe ei, nişte idolatri care-şi schimbă dumnezeii ca pe şosete. Idol eşti tu. Un mare fotbalist. Adevărat. Că, mai sunt şi d-ăia neadevăraţi, făcături de presă. Că acum trăim epoca fake-urilor, a artefactului de presă. Dacă vrea media, dacă dai banu', sau „ieşi" cu el, te face o păpuşă Barbie s-o mănânci, nu alta. Sau, dintr-un mieluţ virgin te face un Scaraoţki.
Ce destin ai avut şi tu, ca jucător, nu mai vorbesc. Dar, oricum, eşti în galeria celor mai uimitoare talente din fotbalul românesc. Alături de Ionică Bogdan, Baratky, Peciovschi, Ozon şi cine o mai urma că nu vreau să fac vreo strâmbătate nici la citate...
Şi, ştii Ilie ce mă întristează? Că lista asta din care am omis sigur câţiva mari jucători, nu e prea lungă. După generaţia ta şi a lui Gicu, ar mai fi Hagi, incontestabil, Gică Popescu, Adrian Ilie, Mutu, Chivu şi pa!, e cam gata! Tu mai vezi pe cineva să-ţi calce pe urme? Eu, unul, nu şi de asta te iubesc. Fiindcă eşti pasăre rară, bijuterie în casa unei ţări. Eşti Unic. Şi te mai respect pentru talentul tău incredibil curmat în evoluţie cu o răutate, aş zice,... dumnezeiască. Fiindcă, divinitatea ţi-a dat, ca antrenor, ceea ce meritai din plin ca jucător.
