Scrisorile lui Stanca: Dragă Ioan Niculaie,
Vă urmăresc cu interes gazetăresc și simpatie pentru capitalul românesc și vă admir adesea realizările. Sigur, pentru o categorie de tineri, zona agricolă le pute. Dar eu, adesea, am văzut lanurile sau plantațiie dvs din Teleorman, care te frapează prin linie, ordine. Imagini perfecte. Geometrii.
Dar aici, azi, la noi, pentru tinerime important nu e rezultatul unei munci asidue, sacrificante, asudătoare, cât echivantele ei de fițe. De pildă, câte Merțane la hectar ați scos anul ăsta…? Dar asta e o slăbiciune a unei generații, a copiilor noștri. Se va maturiza, ea….
De doi ani sunteți socotit cel mai bogat om din țară. Vă mai faceți cunoscut în lumea vizibilă mioritică prin echipa de fotbal Astra Giurgiu, care are ambiții mari. Și, să vă dea Domnul să ajungeți sus, că nici un român nu se supără. Apoi, vă mai știu un obicei, o pasiune care se apropie nu de viciu, ci de un implacabil rafinament: Vânătoarea. Nu, nici eu nu sunt pe partea aceea feministă, conform căreia vânătorii sunt ”criminali”. Să nu uităm că în istoria omenirii, mai ades vânătoarea era un modus vivendi, iar nu o distracție. Omul a trăit în copaci din dominația animalului. Multe zone ale globului erau mega invadate de ”vânat”… Prin vânat - cel rațional, considerat sport - omul se implică, produce un proces firesc în diferite lanțuri trofice. Nu uităm turmele de mistreți alergate de cete regale, de pe tablourile sau tapiseriile medievale… nu stau eu acum să justific sau să crucific vânătoarea. E un fapt. Un sport rațional. Când se respectă regulile. Aici, pot certifica eu corectitudinea dvs, dat fiind martor la unele vânători… Și, fiindcă vorbesc preponderent despre vânat, cred că știți încotro bat. Așa că, fără învăluiri pe flancuri, atac direct. Bine ați făcut că ați împușcat un elefant și-l aduceți împăiat acasă. Ba, deloc singur, ci insoțit de alte animale. Veți popula proprietatea dvs , poate Zimnicea, sau ce doriți, cu o adevărată grădină zoo. Ați atras deja atenția Occidentului. Să nu ne mai creadă chiar bananieri, înapoiați, troglodiți. Mediatic gândind, gestul e ca o mare victorie sportivă. De talia Simonei Halep. Așa ceva ne face cunoscuți ca popor.
Și ne extrag din exageratele, sângeroasele legende de” neam al lui Dracula”.
