Scrisorile lui Stanca: Dragă Ion Ţiriac,
Nu vă admir de ieri, nici de alaltăieri. Ba, răsalaltăieri (anii ’90…) am titrat un articol “Țiriac - un președinte pentru România”.
Vă admir nu numai pentru sportivul care ați fost. Ci și pentru omul echilibrat. Omul de afaceri. Românul rațional. Când am aflat că IEFS, UNEFS sau cum i-o mai zice - deși ar merita să fie Academie - vă va face dr HC, am rămas perplex. Nu pentru că Țiriac nu ar merita. Ci “cum, nu era deja!?” Abia acum, la 75 de ani? Oscilant popor. Nehotărâtă nație… Idioți dirighenți care nu gândesc dincolo de blidul propriu… O rușine. Bine că v-a dat Dumnezeu viață lungă. Cred că și acum 25 de ani erați același Țiriac. Român. Patriot.
Un Yin cu Yang-ul său, care e Năstase. În tenis. Ilie care - cum s-a văzut - e același copil poznaș, nedezmințindu-și spiritul profund ludic. Insul care risca amenzi de mii de dolari pentru o poantă bună. Ilie, tot Ilie… Închid paranteza. Ce m-a perplexizat fu discursul dv. Intoxicat, cu voma-n cavitatea bucală, cu bila inflamată de atâtea discursuri găunoase, mincinoase, demagogice, puturoase, jegoase, lătrături politruce, iată o lecție de sinceritate. Non-demagogie. Un discurs care merită citit. Citat. Studiat. Aprofundat. Popularizat. Memorat. Publicat într-o broșură de căpătâi. Un discurs alb. Imaculat. Nepătat de plaga veacului mioritic: demagogia. Un discurs cu fața și gândul spre viitorul copiilor noștri. Care, avertizați, nu vor mai știi să meargă, să alerge, să înoate. Deduc, niște patrupede superioare ca specie… Dar, inerte fizic. Monstruoase mămăligi sociale. Monștri legați, logați la cap cu o mașinărie. Oricum s-ar numi ea, leaptopel, i-phonel, smartoiaș, ordinator, computator, tabuletă… Un tineret care, mai adaug eu, va uita limba română cea sfântă, dulce, cea a “vechilor cazanii”, pentru un “english băltit”. Care va fi șters vechea melodie a doinei, horei și a jocului lăsate de Enescu în rapsodii, pentru o manelizare global a gustului, pentru o orientalizare firească unei cruciade inverse…
Ați spus: “Mă aflu într-un loc în care e adunat atâta aur. Isărescu ar vrea să aibă în vistieria statului ce reprezentaţi dumneavoastră pentru această naţiune”. Sunteți și modest, domnule doctor HC…
Mulți, mulți, mulți ani să trăiți !... Că ne trebuiți!!!
