Scrisorile lui Stanca: Dragă Larisa Iordache,
Ştii că această rubrică e dedicată unei categorii aparte. Unei lumi care străluceşte de frumuseţi, dar şi de prostie agresivă şi prost-gust.
M-am întrebat ce ai fi căutat tu aici, în acest colţ, o fetiţă încă, dar deja o mare campioană de gimnastică? Nu e nici o blasfemie să-ţi adresez o scrisoare decentă. Mai ales că poţi fi un model de muncă, dăruire şi abnegaţie sportive... Iată nişte categorii ajunse de râsul lumii. Al proştilor. Ignoranţilor. Amoralilor... Căci şi vedetele astea promovate aici muncesc nopţi întregi... prin cluburi, cu multă abnegaţie, ca apoi să se... dăruiască premianţilor şi campionilor nopţii...
A vorbi despre tine ca despre un exemplu, în zilele astea când totul cosistă în „cash", ar însemna să te cobor în merite. Şi, totuşi, o fac ca un moralist de vremi apuse, în care albul era imaculat şi negrul intens. Nu ca azi: ambele spre nuanţe de gri...
La vârsta ta, când unele cogenere de-ale tale visează la Feţi mişto cu milioane, merţane, gipane, yahturi, cai de curse şi castele nibelunge... care se „antrenează" la insomnii prin cluburi de noapte, a fi un „exemplu" pare o miştocăreală... „Uite-o şi pe asta: în loc să meargă la club, se culcă odată cu găinile, duce viaţă sportivă, îşi freacă şi fesele alea mişto pe saltele, îşi mai rupe şi oasele... să nu mai spun, măy, ce palme de zidari au...".
Ştii ce, nu înţeleg gâsculiţele patriei, flora şi fauna clubbistică? Faptul că ceea ce faci tu nu e numai bine pentru sănătate, dar şi pentru viaţă, existenţă. Ai un statut social şi un loc în istorie. Rămâne ceva în urma ta. Nu doar scrum, cupe goale, scandaluri şi mahalale cu Sexy Tremureanca ori Mimoza Sexzual... că mă ia râsul... Cum dracu' am ajuns să te compar pe tine, o mare campioană, care vii de la Moscova cu un braţ - un braţ!!! - de medalii, scuză-mă, iartă-mă, îţi sărut mânuţele şi ochişorii, să te compar cu farfuzele neamului, cu matracuheria naţională şi fauna nopţii... care dispare de tot la lumina zilei... la care medaliile tale iau ochii...
Larisa, ai adus mândrie în sufletul românului, pe timpul nenorocit, care ne ţine-n pauperitate şi euro-umilinţă. Poate că guvernanţii mai dau şi ei un ban pe sport. Să n-ajungem un popor împietrit.
Ca un român mândru de tine... te sărut pe sufleţel...
George Stanca
