Scrisorile lui Stanca: Dragă Laurenţiu Reghecampf,
Îţi scriu, evident, nu din ipostaza de rapidist, deşi când o echipă românească e angajată într-o competiţie internaţională tot natul ar trebui să ţină cu ea...
Apropo, uite, eu nu diger CFR Cluj, dar fiind înscrisă ca echipă românească nu se pune: o susţin şi mă bucur de orice succes al ei. Fiindcă e trecut sub tricolor, ca românesc. La fel e şi cu Steaua ta. Numai că, nu pricep ce se întâmplă cu ea. De fapt, cu tine. Căci, repet, tu mă-ngrijorezi, nu echipa sau clubul. Pe fondul incert al unor înfrângeri din perioada de pregătire, iată că a apărut un val de acuze, o campanie de calomnii şi alte alea pe capul tău, la adresa ta.
Şi a managerului. De ăla nu mă doare nici în fundul fundului pe care şed, mi se rupe de o lichea fără caracter, dacă mi se admite acest pleonasm. Dar de tine - băiat cuminte, familist, serios, soţul unei vechi colaboratoare de-a mea de presă şi fiica unei vechi şi statornice prietene, Ionela - mă sinchisesc, mă doare.
Las insuccesele din pregătire, dar parcă s-au vorbit să te atace. Asta, după ce în tur ai scos echipa asta din rahat. Te atacă şi Puiu, şi alţii. E treaba lor, a familiei de stelişti, dar asta se vede ca un sabotaj. Adică, după ce ai adus echipa din rahat în Eden, pe locul prim în campionat, lejer lider, să fii atacat de un Copos - zic teoretic, căci lui numai de asta nu-i arde acum, săracul, şi nu fac mişto... - mai pricep.
Să te ciupească un Cornel Dinu, accept, e în firea lui, iar ce a spus despre tine poate fi probat... dar, măi băiete, să te zdrenţuie steiliştii tăi, oricâte cărţi am citit eu şi cât am tocit „Caracterele" lui La Bruyere, şi tot nu pot pricepe. Asta, acum înainte de un meci hotărâtor se numeşte hărţuială, beţe-n roate. Bine, ok, e lumea rea, dar să ai o implozie, să te bubuie oamenii aflaţi de partea ta, mai rar.
Sigur că, după ce se clarifică tot pe teren, după ce ştii pe ce cai mergi, te vei apăra de loviturile primite. Post-factum, sper, nu... post-mortem. Mă refer la vreo executare a ta la club, asta am vrut să zic, nu altceva, Doamne fereşte...! Dar, nu mai e mult până departe, vorba aia. Un lucru te rog, zi-i Anei să mai tacă dracu' din gură, că nu-ţi face bine. E limpede că-şi apără nevoile şi neamul, dar parcă tu nu ai fi bărbat, nu ai putea să te aperi singur.
Altfel, eu aşa, ca om şi ca admiraci al tău, îţi urez succes!
George Stanca
