Scrisorile lui Stanca: Dragă Mădălina Pamfile,
Măi, dar naiv mai sunt. Eşti dată naibii. Până şi pe mine m-ai păcălit. Credeam că după atâta zbucium juvenil te străbate o criză romantică, naivul de mine.
Nici cu o lună în urmă, tuşat de iubirea pură faţă de Claudiu, fotbalistul de la Chiajna, care nu dispunea de prea mulţi bani, scriam: „Tu să stai cu unul ca el? Asta denotă, conotă, miroase, emană, duhneşte a dragoste. Pură. Dezinteresată. Romantică. Mi te închipui ca Elvira Madigan iubindu-te printr-un zăvoi sub pulpana celebrelor Sălcii de la Chijana ale lui Luchian, cele de pe Malul Dâmboviţei; romantic, cu iarba mustind sub trupurile voastre...".
Vai de mama mea... mi-e ruşine de ce am putut să scriu şi, mai ales, să cred. Să stai tu năbădăioasa, nărăvaşa Pamfile, eleva lui Mazăre, să stai tu doar cu un singur fotbalist pe care să-l iubeşti sincer? Ei' aşi!
Numai un admirator clasicist al amorului romanţios ca mine putea crede aşa ceva. M-am făcut de râs. M-ai făcut de râs. Păi, dragă Mădă, după cum văd eu pasiunea-ţi hormonală pentru fotbal, ţie îţi trebuie o echipă de fotbal. Cu tot cu rezerve, maseur şi magazioner. Sau, de ce nu?, treci la rugby. Acolo sunt 15 plus rezerve...
Dar, să nu mă îngrijorez că tu ai luat-o de la 17 ani. Ai tot viitorul în faţă. Ce drăguţ: Matei, Nicolici, Maxim, Belu... încearcă şi cu portari! Ba, mai declari că te-ai săturat de fotbalişti deşi, fraiero, aici e banu'... Vrei să treci la halterofili, la luptători de „grea" sau de sumo? Căci, dacă erai constantă şi persistai în iubirea aia pauperă cu Claudiu, nu mai aveai decât un pas să ajungi la un sculer-matriţer sau la vreun mecanic-auto cu părul geluit de vaselină...
Ştii ce mă fascinează la persoana-ţi? Scormoneala asta existenţială, spre mereu orizonturi sexuale. Ai o curiozitate famelică, neostoită pentru noi fronturi umane. Eşti un Eistein, o Marie Curie a sexului savant. La noi nu se dau titluri pentru acest tip de cercetare, dar tu ai merita măcar un „magna cum laudae" pentru explorările pe care pofta dumitale de cunoaştere, repet, neostoită, te duce pe cărări inedite, aducând ştiinţei şi cunoaşterii umane noi revelaţii. Ca Babeş, Racoviţă...
Ţine-o aşa cu cercetarea ştiinţifică precum savanta de renume mondial! Abia acum ai apucat pe drumul cel bun...
Drum şi mai bun!
George Stanca pamflet
