Scrisorile lui Stanca: Dragă Mihai Stoica,
În fine, în dulcele stil clasic, mioritic, carpato-danubiano-pontic, care plutea în aer implacabil, sosi momentul reconcilierii cu euro-parlamentarul piperean.
Eşti din nou prezident la Steaua! Asta ţine de o recentă tradiţie valahă: cu cât te bălăcăreşti mai mult cu omul, cu cât îl jigneşti, cu cât te face mai murdar, mai prost, mai ordinar, mai căcănar şi closetar, cu cât îi răzpunzi cu aceeaşi monedă scuipată şi pişată, cu atât mai repede ai să te împaci cu el. Mai iute, mai libidinos, mai bălos, mai umed; să te pupi cu el pe gură, să-ţi amesteci dinţii cariaţi cu ai lui, gingiile de plastic cu ale lui, să se scurgă bale ca de bovine din sărutul iudeic.
Asta e de la Caragiale citire, de când Gudurău a lansat sintagma naţională: „pupat piaţa Endependenţi", după ce fusese "insultat grav dumnezeu mami i palme cafine central. Ameninat moarte. Viaţa onorul nesigure". Mic e grecul nenea Iancu pe lângă megleno-românul Jiji. Şi dunăreanul carele eşti. Sunt curios cine jubilează dintre voi doi. El, că te-a readus sau dumneata că te întorci în paradisul financiaro-latifundiar al moşierului?
Dată fiind propensiunea ecumenică a lui plus sinergiile-i biblice, scena revederii va fi evaluată la "Întoarcerea fiului risipitor": tatăl - Jiji - îngăduitor şi emoţionat pe el, în pragul uşii, pe de-o parte şi umblăreaţa, vagaboanda odraslă - mata carevasăzică - pe de alta, obsecvios, cu ochii-n marmora pardoselii, în genunchi, figură spăşită, pocăită, cu maţele chiorăinde, nările dilatate adulmecând, inspirând cu toate bronhiile plămânilor, miroazna de varză cu carne de oaie, ce răzbătea din bucătăriile Mamei Tatălui.
Vei reveni la demnitatea de „Mèmè", din care începusei să decazi; de când te pripăşisei în „gări de câmpie mici/podidote cu urzici". Ai de grijă însă, fiule, să nu redevii acelaşi arogant, trufaş, sfidătoriu, la vorbă muşcătoriu, la bătaie săritoriu, de pumni aruncătoriu. Dar, e deja tardiv: ţi-ai dat aroma pe faţă şi din prohab la Tg Mureş, prin tipicele crize de comportament patologic exhibiţionisto-isteroid. În fine, poporul aşa te recunoaşte. Bun revenit în circotecă! Şi, dacă minunea întoarcerii s-a petrecut, românul are o vorbă den bătrâni: "mortu' de la groapă nu să mai întoarce... şi-a doua oară."
Ai de grijă, să nu dai samă la soroc, Mèmèule!
George Stanca
