Scrisorile lui Stanca: Dragă Pavel Bartoş,
Nu ştiu cum de nu ţi-am scris nici o depeşă până acum. Deşi ai fost în atenţie câteva luni de „Vocea României". Aveam motive. A, că aşa, în editorialele de vineri, din Suplimentul tv, te-am amintit.
Mai ales, apropo de controversatul, adulatul şi egal înjuratul, juratul Brenciu. Dar despre tine, decupat din context, nu. Ca un vechi prezentator de spectacole live ce am fost, urmărindu-te, văd că ai ceea ce trebuie la „VR" cu mult peste păpuşile frumoase, sexoase, împinse, îmbrâncite, aruncate în meserisa asta, numai pentru că „dau bine".
Deşi, cu dna Luciu dai super... Ai spontaneitate, prezenţă de spirit. Prospeţime. Carismă. Şi mai ai ceva cu care omul se naşte, ceva ce nu se poate cumpăra, închiria, eventual doar după prompter: umor.
Eşti un nativ ludic. Asta face mult, îi felicit pe cei care te-au „văzut". Da, eşti actor de meserie vor spune unii. Aşa, îs mulţi actori. Ingineri, şi medici, şi avocaţi. Dar nu ca tine... Sigur că, poate nici tu nu poţi juca, să zicem, dramă sau tragedie. Nu poţi fi Lear or cehovianul Vasea Solionnâi... dar poţi un Venturiano, Hlestakov, acolo,... un Woland bulgakovian...
Căci, din contră, unii actori sunt scorţoşi, încliftaţi, plini de sine, aferaţi, măăăy - ca mondenoasa aia care iese la five o'clock-uri cu găina personală şi-i colectază găinaţul în traiste Gucci... Mor de râs când văd specimenele. La spectacolul popular, gen „VR", trebuie să fii direct şi explicit. Nu ţine cu tăceri antonioniene. Nici cu metafizica brechtiană... Sigur, joci un mic scenariu.
În care Smiley este amicul tău - deşi nici un tabloid nu v-a surprins la vreo cină. Brenciu este ţinta ironiilor tale - şi ale mele, dar mi-e drag... - e sacul de box. Moga - obiectul protecţiei tale paternale de răul şi urâtul brencian, bibeloul de pe noptieră... Iar Loredana e diva fatală, letală la vederea căreia păleşti lumânare la răsuflare: provocarea, carnaţia, decolteul, epiderma, pulpiţele, sânişorii... Oh, mon Dieu!
Mişto scenariul. Simplu. Pentru bobor. Joci perfect. Mai greu o să-ţi fie cu... un Bulgakov, un Purcărete... Dar să-ţi dea Dumnezeu noroc. Talent ai.
Că, după ce acumulezi osânză la PRO, o să-ţi pemiţi a juca pe un slariu nominal, actor categoria întâi, în orice piesă. Îţi urez noroc în cariera pe care ţi-o prevăd...
George Stanca pamflet
