Scrisorile lui Stanca: Dragă Teo Trandafir,
Face furori pe net şi-n patrie noul tău look. Uimeşti telespectatorii, câți mai ai. Căci, cu fiece kilogram dat jos pierzi snopuri de admiratoare. Ratingul e invers proporțional cu kilogramele-ți.
A, dacă începeai cu lookul ăsta fără să te ştie lumea, ca nouă adică, era una. Dar, ai fost grăsuneață, simpatică, bună de gură, pontoasă. Plăcută. Liderul de imagine al gospodinelor din Patrie. Fanele erau după chipul şi asemănarea-ți. După ce ți-ai mai luat şi o fată lăptoasă, sexoasă, bună ridicătoare la plasă cu care contrastai intelectualmente şi fizic, iată că vrei musai altfel. Invers. Adică frumoasă.
Şi, ai reuşit, zău! Dar. Dar. Dar... lumea o iubea pe Teo cealaltă. Durdulica. Simpatica. Lipicioasa. Mama mea era biata - că s-a prăpădit - leşinată după tine. Punea ceasul, mobilul, timerul de la aragaz să sune când apăreai. Căci, nu o dată până să mă-nsor cu o slăbătură din Transilvania îmi arăta modelul ei: ”Uite ce frumoasă e fir-ar măicuța ei să fie, că tare frumoasă a făcut-o: Grasă şi frumoasă!”
I-am trădat modelul estetic. Te adora. Erai fată simplă, de-a noastră, bre!, din popor. Acu eşti o metropolitană trendy. Am la Haiffa nişte prieteni, care se dădeau peste cap să te vadă când au venit la Bucureşti. Cred că te-au şi găsit... Repet, produceai isterii fireşti cu modelul ”grasă&frumoasă”.
Nu ştiu cine te sfătuieşte. Călcaşi în gropi. Cu spargerea unui cuplu tv. Şi cu vârârea-n politichie. Dezastre! Ca şi-acum, când arăți ca o divă de cinema, iar nu ca Gospodina mioritică. Aia d-o iubea românca de i se ardea rântaşul. Aşa-ți şedea bine, să mor io!
Ți-am văzut recent fostele fane la o nuntă. La țară. Moldova. Modelul abandonat. Ce erai şi nu mai eşti. Fetele alea din curu pământului fruste, nevinovate, frumoase foc. Alea de rămân la glie şi se mărită cu tractoristul. Care-s fericite. Fac copii. Mulțumirea asta de sine le dă grăsime... Şi la 30 de ani sunt balabustizate. Trei rânduri de colaci pe trup cu aceeaşi față superbă umflățică. Dezastru. Căci, şi-au legat vaca la gard. S-au măritat. Cratiță, copii, bărbat din sat. Rămân plăcute. Astea-s fanele tale foste. Majoritare. Cum să iubească ele o ”aia” slăbănoagă, frumoasă foc, care a fost cândva ca ele?
Să nu crezi că am ceva cu tine. Mie, aşa nouă, îmi placi de mor! Dar, vezi, nu cumva să-mi placi NUMAI mie. Vezi!
