Scrisorile lui Stanca: Dragă Vasile Celmare,
Oricum, tu, prahovean de sânge, pari a fi un personaj deloc român, sosit parcă din Hemingway. Din oceanele şi mările obsesive ale lui. Roşcovan din Breaza??? Cine a mai văzut! Şi cu ochii albaştri. Ca marea, ca oceanul sau cerul de desupra satului tău. Eşti leit Spencer Tracy la tinereţe. Ai zice că sunteţi fraţi. Ba nu! Ai zice că tu eşti însuşi Tracy. L-am apucat în filmele copilăriei. Dar, în orice capodoperă ar fi jucat, în memoria mea rămâne fixat: „Bătrânul şi marea".
Bătrânul şi visurile, aspiraţiile lui. Marea imensă. Necuprinsă. Ca o uriaşă pânză pentru artistul plastic Celmare. Pictorul. Dascălul. Pentru monumantalistul visător Celmare. Născut aiurea în plin secol XX. Taman la Breaza de Sus. Sus pe deal, într-un relief ca o farfurie ce se umplea iarna cu zăpadă albă şi pufoasă.
La gândurile tale, la planurile tale, aspiraţia măreaţă de a plăsmui clădiri imense de dimensiuni biblice, babeliene, nici măcar urieşismele arabe din Qatar nu ajung. Monumentalismul tău e unul imaginativ. Dar realist. Fezabil. Bun pentru constructorii de piramide ai Antichităţii. Sau pentru americanii din perioada zgârie-norilor. Borgia, De Medicis, florentinii, marile familii nobiliare italiene poate că nu te-ar fi înţeles decât în pictura ta duioasă. În graţia florilor tale unice. Nu fiindcă n-ar fi avut capacitatea culturală. Ci fiindcă Celmare... are lucrări mari. Obsesive. Imense. Eşti un Imensitar. Ai un monumentalism, scuză-mi pleonasmul, uriaş... Dar logic...
Dar de unde bani? Mecena? Nu s-a născut nici unul pentru tine. E o constatare amară. Planurile tale vor rămâne. E visul fabulos la care tu, omul trecut de 80 de ani, nu a renunţat. Şi nu renunţi. Ai, Vasile, o încăpăţânare soră cu stânca... E una pietrificată. Ce destin, să ajungi un mare artist plastic, un mare pictor al unui popor înzestrat şi aplecat spre arte, şi să nu poţi să te afirmi într-un plan la care visezi: monumentalismul... Căci, prin talent şi aspiraţie, Vasile - tu, Celmare - poţi fi numit Celuriaş. Celimens...
P.S.: Claunul secund al lui Capatos de serv de vocașie a priceput invers un mesaj de-al meu. Când era la ziar, noaptea trecea pe la Cazino Victoria să ia o sticlă de whisky... „pentru dl Cristoiu", după ce îmi topea o şampanie de protocol. Milog, atârnăreţ... nici ziarist, nici actor, un rat(h)at...
George Stanca, pamflet
