Scrisorile lui Stanca: Dragă Virgil Ianţu,
Ţi-a venit sorocul. Ai ajuns cunoscut graţie a două emisiuni de o popularitate imensă la început: „Vrei să fii miliardar” şi „Copiii spun lucruri trăsnite”. Ai reuşit cu ambele. Dar, gata!
La prima erai destul de monocord ca actor, jucai întâi doar pe registrul impenetrabilităţii. Sec. Zăvorât. Ermetizat. Sfinx. Constipat. Ca, apoi, brusc, să devii exploziv. Comunicativ. Jovial. De la tine talent, mai aveai şi umorul. Iar, spontaneitatea, limitată la „Vsfm", se exersa/releva în toată splendoarea ei, cu copiii.
Acolo aveai o libertate de mişcare colosală. Copiii fiind cei mai buni profesori şi parteneri de improvizaţie. În plus, ei îţi dau şi o energie fabuloasă. Practic, le „sugeai sângele" pruncilor ca o viperă famelică. Nu mai ştiu cum şi de ce ai/au renunţat la ea sau te-au înlocuit. Ai rămas doar miliardar. Măcar că asta din urmă era o emisiune onorabilă, de cultură generală, de unde aveai şi de învăţat. Era o emisiune „curată". Unde nu trebuia să faci nici pe Capatos, nici ca Capatos... sau Artene, nici măcar ca Măruţă.
Nu cred că e greu să găseşti altceva. Ai dovedit destule disponibilităţi... Ah, da!, chiar şi muzicale, la corul „Uabadaba" al lui Şt B Jr. Nu mori tu de foame, nu rămâi fără ofertă...
Şi aşa, sincer să fiu, întrasei cu „Csfm" într-o periculoasă şi păguboasă rutină. Mai ales pentru talentul şi cariera pe care ţi le intuiesc eu. Şi pentru, încă, tinereţea ta... Te felicit că ai renunţat. Nu şi postul Kanal D, dacă renunţă definitiv la emisiune. Căci, fie şi aşa, era cât de cât un refugiu decent din calea valurilor de vulgaritate şi simplism idiot ce au cuprins video-media mioritică. Parcă a înnebunit poporul.
Nu ne-a ajuns anul trecut care ne-a asasinat cu trivialităţi mondene, plus lăutării, lătrături şi lături electorale; zgâieli politice de primadone răguşite. Am început-o morbid. Cu contestaţii lugubre, golăneşti la cutumele bisericeşti şi cu huidueli la văduve. Ai ceva câmp de manevră, aşa că: Succes în noul demers. Fie el care o fi. Dar cât mai departe de manelismul naţional!
