Scrisorile lui Stanca: In Memoriam - Andrei Gheorghe, „poate cel mai înverșunat inamic al meu”
A fost poate cel mai înverșunat inamic al meu. Niciodată nu am înțeles și de ce? Chiar, îmi propusesem ca după ce apele se lipezesc spre bătrânețe, dacă mai am chef și timp, să-l abordez și să-l întreb de unde atacurile lui la adresa-mi. Și, de ce?
Nu am mai apucat! S-a grăbit. Nu cred în zvonistica legată de droguri. Chiar dacă cearta mea cu el de aici a pornit. L-am acuzat în numele copiilor mei. Cum, nici acum nu cred că el era un consumator înrăit. Poate amator... rămas la iarbă. O făcea mai mult din snobism. Ca să fie trendy. Să se apropie forțat de ascultătorii săi. Căci la radio, ce prostie, a mărturisit în direct că ”fumeză iarbă”.E, cum să faci asta pe post? Să spui direct, clar, indubitabil, că te droghezi?! O faci cu scopuri de captatio benevolentiae. Publicitare. Să pari că semeni cu cei care te-ascultă. Să fii de-al lor.
De fapt, îl suspectez că avea niște complexe absconse, care-l dinamizau în a face lucruri nefirești, nebunești. Care i-au adus dușmani, inclusiv subsemnatul... Să fii tu - musai, da’, musai! - altfel. Pariez că a studiat piața. Și a văzut clar profilul unui comper ordinar: fie dj, realizator Radio-TV sau cum vreți să-l numim. El s-a pus invers în scaun. Cu curu la lume. Andrei Gheorghe colea - imaginea sa mai în față. Ca om mi se părea de o bunătate disimulată, bine pitită. Dar crud, suprima tot ce e bun în el. Caracter? Aici tac... Ca imagine era ceva odios: sfidător, îngâmfat, plin de sine, fals superior, nesuferit la maximum, provocator, cerepumnist. Nu trebuia crezut, era în rol... Discrepanța dintre cum arăta Gheorghe și cum voia el să arate era uriașă. Oricum, vizibilă pentru cunoscători. Așa a început la PROTV și Florin Călinescu, la Matinal. Un ăla scorțos, morocănos, anti-vedetă. Și a ajuns apoi cea mai îndrăgită figură TV. Numai că Florin e actor, om de scenă. La foamea lui Gheorghe de rating, îl văd ca pe un mic Bendeac. Cel bolnav. Ratingomaniac. Ratingofil. Andrei - un mic obesedat de nenorocitul ăsta de rating, de succes facil la fraierime. Dacă Bendeac face orice pentru Sfântul Rating, Gheorghe făcea destule. Multe măgării, insolențe, obrăznicii. Care, altfel, nu cred că-i erau specifice.
Iată, veți spune, un om mort după rating, care a murit de dorul ratingului... Căci la Andrei Gheorghe, afirmat ca om de radio la Constanța, și ajuns la Pro TV, la cel mai mare trust media, au urmat tot felul de volte. Tribulații. Mutații care țin de caracterul omului. Dublat de o intelgență mai rară la colegii de generaţie și, poate singurul din breaslă, care avea și cultură... și, la ce i-a folosit, vorba milițianului din colț...Poate o fi și ceva din sindromul Mădălina Manole - traiul inerțial, pierderea exercitării menirii, disocuparea... nu se știe. Ignorarea sa. Aici tot caracterul ar explica. Oricum, apropo de Mădălina, nu cred că la el ar fi vorba de sinucidere. Mai degrabă, de un Destin. Dumnezeu să te ierte, Andrei Gheorghe! Eu am făcut-o...
