Scrisorile lui Stanca / In memoriam Constanţa Buzea
Duminică a deschis porțile cerului poeta Constanța Buzea. Poetă de elită, sensibilitate rarissimă, o mare doamnă de o discreție aproape perfectă. La cum o știu cred că, poate-poate, a ”deranjat” lumea asta cu un jurnal.
"Creștetul ghețarului". Fără indiscreții, cancanuri așteptate, de o duioșie neasemuită și de un echilibru la fel.
Din păcate, poeta Buzea a fost descoperită de marele public, mai demult, pe când s-a despărțit de Adrian Păunescu.
Marele, zgomotosul, talentatul, poetul cu țara-n glas, mereu în centrul atenției. Ăștia suntem...
Eu i-am apucat o perioadă împreună. Știu începuturile iubirii lor. Știu cum furau curent să subziste într-un subsol din București; știu cum trăiau undeva pe Drumul Găzarului vecini de curte și de carte cu alt mare poet: Ioan Alexandru.
Mi le povestea uneori Adrian pe când îi vizitam, de data asta în casa lor din Sandu Aldea, unde mișunau Ioana și Andrei mititei.
Doamna, o femeie frumoasă, distinsă era o fire tăcută; adesea aveai senzația că suferă de ceva - asta, cred eu, era poate furia ce-l cuprinsese pe Adrian prin anii ‘70: politic, poetic, erotic...
"Bucuroși le-om duce toate" zicea zâmbetul. După ce am plecat certat cu Adrian de la Flacăra, de câte ori o întâlneam ofta și, inevitabil, vorbeam despre el, fără să-i pomenim numele.
Eram victimele lui. Doamna m-a ajutat la debut, m-a invitat să recit la cenaclul de elită, Amfiteatru, a scris una dintre primele cronici la prima mea carte...
Mi-o amintesc în livada unei curți de la țară când m-a vizitat împreună cu Ioana, fiica sa. Dar, mi-o amintesc și când ne-am văzut ultima dată.
La spectacolul de un an de la dispariția lui Adrian. Stătea, asculta, privea din culise. Am vorbit mult și multe.
Nu era părăsită de acel zâmbet, discret-dureros, parcă mai adânc imprimat în colțul gurii.
Dar, a râs, ironizând unele situații amare din viața cu Adrian, pe care eu le parcursesem ca martor...
Apoi, după Adrian a urmat - Doamne ce durere să trăiești asta! - moartea Ioanei. Acum trei săptămâni l-am întâlnit la o manifestare publică pe Andrei și l-am întrebat dacă mama și-a revenit din șocul pierderii Ioanei.
Nu! Dă-mi numărul dumneaei de telefon, aș vrea să-i fac o vizită. Inutil, peste nici o săptămână mama lui, poeta Constanța Buzea, se grăbea să mergă la Ioana...
Pe cine să mai sun?
George Stanca
