Scrisorile lui Stanca. In memoriam: Cristina Stamate
In memoriam: Cristina Stamate
Avocata și doctorița ratate, cum ea susține, din actrița Cristina Stamate, au încetat din viață la câteva ore după înmormântarea Stelei Popescu. Cristina Stamate suferea de o modestie exagerată, maladivă, cu care-și anula literalmente meseria și vocația. Și o făcea cu un autocinism exemplar... pentru unul neexemplar. Se autoflagela, spunând că putea să fie o avocată sau doctoriță excelentă decât o actriță ca ea. Adaug eu: talentată și cu vocație. Una negată. Perfecționistă fanatică. Poate ar fi fost la fel de bună avocată, doctoriță. Dar... Ca actriță nu a păcălit. Nici meseria. Nici publicul. Contemporană și co-luptătoare cu Stela. Pe aceeași scenă. A murit la/pentru Revistă. Unii intelectuali prețioși ar întreba ce e aia revista românească? Ce, armă! Era una dintre supapele de supraviețuire pe vremea comunismului. Unde, pe lângă glumele despre chelneri, coafeze, frizeri ce ziceu ”Nu bacșim primiș...”se strecurau acele ”șopârlițe” politice. Cele care au născut mișcare subversivă, insidioasă din literatură, presă, teatru viu, ”șopârliţa”. Mi-ar fi plăcut să citesc un eseu adânc, aplicat/scris de dl. Pleșu, sau de vreun sociolog, istoric - un Stelian Tănase care a lucrat la ”Tănase” - despre acest fenomen de supraviețuire. Care, în fapt - iată dilema sa fundamentală - răcorea publicul, mișca populația inertă, cea din bancurile lui Dinică. Și, ”ajută” regimul - nu s-au prins s-o manipuleze - căci, prin ”șopârlire”, omul se elibera de obida strânsă. Iată, o temă: ”Șopârliţa și biunivocul ei.”Aici, pe acest șantier a lucrat Cristina. Cu Stela și Arșinel. A spune despre ei că au fost numai actori de comedie, de revistă, mi se pare nonsuficient. Au fost ȘI niște ilegaliști ai șopârliţei, ai adevărului ascuns cât să se vadă... Mă tem de un cuvânt greoi: militanți...Și ce frumoasă era Cristina în tinerețile noastre... Am întâlnit-o la multe emisiuni TV. Avea energii excesive, pozitive, scânteia, intelectuală, jovială, ludică. Indiferent de starea reală. O cred în stare să fi jucat și-n doliu, cum a mărturisit. Căci - ca și Stela - a iubit meseria. Și, a//au făcut-o la sacrificiu. Au murit singure... Să ai atâta glorie, succes, aplauze; iubire și energii pozitive să te scalde ca-n raiul placentar; să ai bani, fără grija traiului... și să nu ai copii !!? Nu cumva pare un ”sacrificiu pe altarul artei”, cum sună această sintagmă dogită? Câți copii au avut - o spun iute, lista e lungă - Caragiu, Iordache, Dem, Dinică, Stela? Întrebați-vă! Răspundeți! Apoi, rugați-vă pentru ei, cei ce s-au sacrificat spre confortul nostru. Intelectual. Digestiv. Duminical. Pentru somnul nostru ușor.Sărut mâna, Cristina, drum bun!... Și, pup-o pe Stela. Ne e dor de ea...
