Scrisorile lui Stanca: In memoriam Dumitru Sechelariu
Până să vină multinaționalele să pârjolească micul butic românesc și să nenorocească mii de oameni cu firme de casă, Selena, firma sa, se întindea obesesiv și exemplar pe traseele principale, cu un lanț de comerț stradal practic și estetic. Căci, la vremea buticurilor de colț de bloc, magazinele lui erau civilizate și identificabile. Intrat în politică, ajuns primar, Doru a pus mult, foarte mult suflet pentru oraș. A adoptat echipa de fotbal, a bibilit-o, a scos-o în față.
Pitorescul lui a sporit când, la un meci de fotbal, fiind amenințat de adversari, a avut curajul să tragă cu pistolul în aer. În mod public. După o mare victorie, cu Dinamo, a spus că în patru ani ajunge camion european. Naivul și visătorul Doru... Nu era glumă, ci doar vizionarismul lui constructiv. Era omul care, încurajat de succese, știa să viseze cu ochii deschiși, să aspire, ceea ce nu era deloc rău.
Din păcate, politichia care l-a alterat i-a anesteziat umanismul atât de mult încât, bietul, când a pierdut primăria a avut un șoc uriaș. Nu se aștepta. Nu cunoștea adânc psihologia maselor, a "po-pulimii" cum îi zice un politician de penitenciar... A plâns ca un copil...
Nu mai uit momentul acela când a văzut că oamenii pe care-i cinstise cu mici, bere, sărmăluțe calde, de ziua sa, nu numai că nu l-au reales primar, dar l-au luat cu pietre. De atunci, metaforic cred eu, i s-a declanșat procesul cancerului. Doru a fost șocat, oamenii nu erau aceia pe care-i credea el. Făcând puțină istorie, a fost un al doilea mare șoc național, privind psihologia mulțimii, după ce Nicolae Ceaușescu credea că masele muncitoare vor sări în apărarea lui, sau că Marea Adunare Națională îl va judeca "drept"... De atunci, l-am iubit sincer pe Doru... Compătimitor... Căci nu e de colea să vezi un uriaș în lacrimi. Și miturile plâng, nu-i așa?
I-am iubit candoarea, naivitatea și modul simplist de a crede în oameni. Când, de fapt, Dorule, ceea ce numeam noi ieri "oameni", azi e o haită de lupi.
Fii fericit că ai scăpat...!
