Scrisorile lui Stanca. In Memoriam Sorin Preda
Ne-am văzut la ”Zilele Marin Preda.” La Siliștea- Gumești. Acum 2-3 ani.
Începuse să se implice în manifestările dedicate unchiului său. Spun ”unchiului”, dar niciodată nu s-a prevalat de asta. Nu a jucat deloc și nicicând rolul nepotului. Era un scriitor. Un profesor de jurnalism. Serios. Riguros. Un jurnalist la AS. Ultima sa carte este nu una de ficțiune, ci una dedicată lui Marin Preda. În care încearca să mai retușeze din neadevărurile și răutățile tendențioase atribuite ”Monșerului”...
Cu toate legendele, scornelile atribuite marelui prozator. O spun ca să nu fie dubii, Marin Preda rămâne unul dintre marii noștri prozatori. Povestitor. Reporter de evenimente epice, cruciale. Povestitor fabulos. Am recitit după Revoluție cărțile pentru o reevaluare personală. A rezistat aproape totul. Că are lucruri inerente, tributarisme. Impuse de cenzura suflându-ți în ceafă, nu ai cum pricepe perioada. Aceea a literaturii ”obsedantului deceniu”. Și a ”deceniului encomiastic”, zic eu, ce i-a urmat. Să stai o zi cu o activistă-redactor de editură, și ca să-ți publici volumul, să faci compromisuri. Șă tai ”iubita mea ești rece ca un ger siberian” și să scrii ”un ger canadian”, ” ca să nu-i supărăm pe tovarășii sovietici”, azi e comic. El, Marele Preda a trecut prin astea. Mult. Și rău. Nu s-a pus cu ei bine, doar i-a acceptat, tolerat ca forță, Resemnat.Nu s-a inhăitat cu ei.....Dar ei erau Sistemul. Ca și azi, oligarhii.
Sorin avea o discreție și o modestie exemplare. Îl știu de la începuturile bucureștene. De la SLAST. Din birourile acelea luminoase ale unei tinereți liberale. Alături de ”grațiile” Carolina Ilica, Simona Vărzaru. De impozantul și mereu-jovialul Alex Ștefănescu. Cu Miruna Ionescu.Aurelian Titu Dumitrescu convesându-se cu Nichita. Mircea Nedelciu.... De când ne știm, eu aveam parcă ceva să i spun lui. Și, el mie. Lui Sorin. Ceva indicibil... Mereu balansa ceva între noi. Viața ne-a mai dus pe împreună pe la Buzău, cu bunul lui prieten, și al meu, Ion Iova. N-am apucat. Era cuminte Sorin. Atent cu inima sa. Pe care a neglijat-o. O seară. Lucrând cu masteranzii săi. Ultima. Nu ne-a mai rămas timp să ne spunem lucrul ”ăla”.
Dar o vom face. Mai avem o eternitate dinainte...
