Grădinile zoologice cu oameni, afacerile scandaloase din istoria țărilor civilizate
Suntem oameni și stă în firea noastră să idealizăm trecutul și să criticăm prezentul. Și totuși, în ciuda unui farmec desuet, există în istoria mai mai mult sau mai puțin îndepărtată a omenirii câteva episoade întunecate, care ne fac să răsuflăm ușurați că omul modern a evoluat.
Când a fost deschisă prima grădină zoologică, în 1826, interesul a fost uriaș. Ce putea fi mai fascinant decât să urmărești animale pe care nu le văzuseși niciodată în realitate, luate din mediul lor natural și închise într-un perimetru securizat? Ați ghicit, același lucru, dar cu oameni!
Una dintre primele grădini zoologice din vest, parcul din Montezuma, Mexic, reunea nu doar un număr impresionant de animale, ci și o colecție ”rară” de oameni ”ciudați”, de exemplu pitici, cocoșați și albinoși.
În timpul Renașterii, familia de Medici deschisese o menajerie de felul acesta la Vatican. În secolul XVI, cardinalul Hippolytus Medici deținea o adevărată colecție de animale exotice și persoane de diferite rase, conform Wikipedia. Se spune că avea o armată de așa-numiți barbari, vorbitori de peste 20 de limbi, mauri, tătari, indieni, turci și africani.
Una dintre primele expoziții cu oameni din epoca modernă a fost organizată de P.T. Barnum la 25 februarie 1835. Atunci a fost prezentată Joice Heth, o femeie de culoare, sclavă afro-americană, sub titlul de ”prima doică a lui George Washington, în vârstă de 161 de ani”. Au urmat siamezii Chang și Eng Bunker.
Columb a adus americani indigeni în Spania anului 1493, din călătoriile lui în Lumea Nouă. Un alt exemplu vestit este cel al lui Saartjie Baartman din Namaqua, expusă sub numele de ”Venus Hottentot”, în Londra și la Paris până la moartea ei, în 1815.
În anii 1850, Maximo și Bartola, doi copii cu microcefalie din El Salvador, au fost expuși în SUA și Europa sub numele de Copiii Azteci sau Aztecii Liliputani. Începând cu 1870, expozițiile cu oameni devin ceva obișnuit și pot fi vizitate în Paris, Hamburg, Anvers, Barcelona, Londra, Milano sau New York. Hagenbeck, un vânzător de animale sălbatice și viitor furnizor pentru mai multe grădini zoologice din Europa, a hotărât, în 1874, să expună reprezentanți ai populațiilor Sami și din Samoa, prezentându-i drept populații nealterate.
În 1876, Hagenbeck și-a trimis un colaborator în Sudanul de Sud, pe vremea aceea parte a Egiptului britanic, ca să aducă animale sălbatice și câțiva nubieni. ”Expoziția nubiană” a avut mare succes în Europa și a călătorit în Paris, Londra și Berlin. În 1880, același antreprenor își trimite un agent în Labrador după eschimoși, care vor fi expuși la grădina zoologică din Hamburg.
Epozițiile cu ”oameni exotici” continuă și în secolul XX. În 1904, membri ai triburilor Apache și Igorot din Filipine au fost prezentați la Expoziția Internațională din Saint Louis, SUA, cu ocazia Jocurilor Olimpice de vară. Statele Unite tocmai puseseră mâna, în urma războiului hispano-american, pe câteva teritorii noi, precum Guam, Filipine și Puerto Rico, fapt ce le-a dat ocazia să facă paradă de populațiile indigene.
În 1906, Madison Grant – persoană mondenă, adept al eugeniei, antropolog amator și președinte al Societății Zoologice din New York – l-a expus pe Ota Benga, un pigmeu, la grădina zoologică din Bronx, alături de maimuțe și alte animale.
La cererea expresă a lui Grant, directorul grădinii zoologice, William Hornaday, l-a expus pe Benga în aceeași cușcă în care se aflau cimpanzeii, apoi alături de urangutanul Dohong și un papagal, cu eticheta ”veriga lipsă”, sugerând astfel că africanii asemenea lui Benga sunt, în termeni evoluționiști, mai aproape de maimuțe decât europenii. Inițiativa a fost întâmpinată cu proteste din partea fețelor bisericești, dar oamenii s-au înghesuit să vadă minunea.
”Suntem ființe umane, înzestrate cu suflet”
Benga trăgea cu arcul, împletea sfori și se lupta cu urangutanul. Dacă e să ne luăm după presa vremii, ”nu prea se auzeau proteste din partea ființei umane obligate să stea în cușcă, laolaltă cu cimpanzeii”. Preoții de culoare din oraș au fost însă foarte vehemenți. ”Credem că rasa noastră este deja destul de năpăstuită și fără ca unul dintre noi să fie pus într-o cușcă, lângă maimuțe”, a declarat James H. Gordon, administrator al orfelinatului pentru copiii de culoare din Brooklyn. ”Cred că merităm să fim considerați ființe umane, înzestrate cu suflet.”
Primarul orașului New York George B. McClellan a refuzat să se întâlnească însă cu reprezentanții clerului, lăsând în sarcina lui Hornaday să formuleze un răspuns. ”Când se va scrie istoria Grădinii zoologice, această întâmplare va figura printre cele mai amuzante episoade”, a scris acesta din urmă.
Cum scandalul a continuat, Hornaday a refuzat să-și ceară scuze, subliniind că singura lui intenția a fost să organizeze o expoziție etnologică. Două zile mai târziu însă, Hornaday a hotărât să închidă expoziția, iar Benga a mai putut fi văzut plimbându-se pe domeniul grădinii zoologice, de cele mai multe ori urmat de o mulțime de oameni care urlau în fel și chip.
În 1925, grădina zoologică Belle Vue din Manchester, Anglia, anunța o expoziție intitulată ”Canibali”, în care negri africani erau prezentați drept sălbatici.
Prin anii 1930, o nouă specie de ”zoo uman” își face apariția în America. Sub pretextul educației, oamenii erau expuși goi. Este vorba, printre aletele, despre ”Zoro Garden Nudist Colony” de la Expoziția Internațională din San Diego, California (1935-1936) și despre ”Sally Rand Nude Ranch” de la Expoziția Internațională din San Francisco (1939). Cea dintâi era o colonie de nudiști care folosea actori în loc de nudiști veritabili, iar în cea de-a doua apăreau femei dezbrăcate în decoruri western.
Conceptul de ”zoo uman” n-a dispărut cu totul nici în zilele noastre. Un întreg sat congolez a fost recreat la Expoziția Universală de la Bruxelles, în 1958. Iar în aprilie 1994, un sat din Coasta de Fildeș a fost prezentat drept parte a unui safari african în Port-Saint-Père, în apropiere de Nantes, în Franța, numit mai târziu Planète Sauvage.
