Marea actriță Olga Tudorache, la 88 de ani! Mărturisiri puțin știute.

Marea actriță Olga Tudorache a împlinit 88 de ani, miercuri, 11 octombrie. A fost numită ”marea doamnă a teatrului românesc” pentru toată activitatea din teatru, film și academică. La această aniversare, vă propunem să citiți câteva din puținele sale mărturisiri făcute în interviuri mai vechi.

Marea noastră actriță Olga Tudorache ne-a dat emoții. A ajuns la spital, zilele trecute, după ce a fost găsită leșinată în casă. Medici spun că au o suspiciune de atac vascular cerebral, dar marea doamnă a fost deja externată în stare bună.

De-a lungul vieții, Olga Tudorache a fost foarte zgârcită cu declarațiile și interviurile. Însă, la împlinirea a 88 de ani, vă redăm puținele dezvăluiri făcute în interviuri mai vechi.

• “Nu sunt o stâncă ce nu poate fi clintită, rece, lucidă, cum par. Nenorocirea este că nu sunt cum par şi că foarte repede omul îşi dă seama de asta. Aspectul exterior mi se trage, cred, din faptul că am fost şi am rămas o mare timidă. De aici, felul meu de a mă purta faţă de interlocutor, de aici senzaţia de inaccesibil”.
• ”Cele mai fericite momente sunt acelea din repetiţii, când începe să se coacă personajul. Când premiera a avut loc şi s-a tras cortina şi te dezbraci de personaj şi intri în hainele tale, nu eşti fericit. Deloc. Cred că arareori un actor care şi-a făcut treaba cum trebuie pleacă fericit acasă după premieră.”
• ”Generaţia de azi se deosebeşte mult de a mea. Tinerii de azi sunt grăbiţi să ajungă, să parvină, s-au născut cu telefon şi televizor, noi le-am descoperit târziu, eu am trecut prin trăsura cu cai, lampa cu gaz. Tinerii de azi nu au timp să înveţe ca să joace bine, consideră că ştiu totul, nu au convingerea că de la «talent» au de străbătut un drum lung de muncă ambiţioasă şi disciplinată până la a deveni «actori talentaţi». Sunt zoriţi să ajungă pe scenă, ecran şi măcar de i-ar interesa ideea de a juca, dar imediat întreabă: «cât?». Colegii mei de generaţie erau în culmea entuziasmului şi a bucuriei dacă li se dădea prilejul să facă o figuraţie pe o scenă profesionistă, alături de maeştrii lor. Astăzi, unii vor să devină capete de afiş încă din şcoală.”
• În martie 2006, a primit din partea preşedintelui României Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ în grad de Mare Cruce.În 2012, la finalul spectacolului „Portretul Doamnei T“, din partea Principesei Margareta a României.
• Cine este Olga Tudorache

Olga Tudorache a urcat pe scenă în 1951

Olga Tudorache  s-a născut la 11 octombrie 1929, la Oituz, în județul Bacău. A ezitat între muzică, teatru şi dans, apoi a ales teatrul. A jucat din 1951 pe scenă. Din acel an a fost angajată timp de 15 ani la Teatrul Tineretului din Bucureşti, până în anul 1966, când teatrul a fuzionat cu Teatrul Nottara, iar la noul teatru, Teatrul Mic, a rămas până în 1978. Din anul 1976 a fost conferenţiar universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“, la catreda de actorie, iar din 1990 a devenit profesor universitar şi până la pensionare, în 1997. A format şase promoţii de actori.

Pe scena Teatrului Naţionalul București, Olga Tudorache şi-a făcut o revenire spectaculoasă, în 1997, cu spectacolul „Regina mamă“ de Manlio Santanelli. De asemenea, la Teatrul Mic, spectatorii au admirat-o în roluri precum Ducesa de Gloucester în Richard al II-lea de Shakespeare, Vitoria Lipan în Baltagul de Mihail Sadoveanu sau Maria Vasilievna în Unchiul Vanea de Cehov.

În noiembrie 2005, Olga Tudorache a apărut în faţa publicului la Teatrul Metropolis într-o dublă ipostază: de regizor şi interpret al spectacolului „Peşte cu mazăre“.

Poveste de viață fabuloasă

Olga Tudorache a încercat tot timpul să își ferească viața personală de fani și presă. De aceea, puțină lume cunoaște amănunte despre omul Olga Tudorache. În 1960, era o actriță superbă, cu o ținută aristocrată. Un actor frumos s-a îndrăgostit de ea, s-au căsătorit și au avut împreună un băiat.

Pe Cristea Avram l-ați văzut în ”De-aș fi Harap Alb”

Cristea Avram era nemulțumit că i se atribuiau roluri de june-prim și nu din cele de profunzime. Căsătoria cu Cristea Avram a durat până în 1966, când acesta s-a îndrăgostit de o mare vedetă internațională, franțuzoiaca Marina Vlady, venită în România pentru a filma în coproducția româno-franceză “Steaua fără nume” (1966). Cristea Avram a părăsit țara pentru noua sa dragiste , însă povestea lor de iubire nu a durat prea mult. La rândul său, Avram a fost părăsit, apoi s-a mutat din franța, în Italia, unde a murit în 1989, de cancer.

Olga Tudorache a povestit despre fiul său că este cel mai mare succes al ei.

“Cel mai mare succes din viața mea, cel mai bun lucru pe care l-am făcut în viața mea. este băiatul meu, pe care l-am avut cu actorul Cristea Avram. Și aici am avut noroc. Eu nici n-am știut când a trecut prin școală și el a fost mereu șef de promoție. Sunt minunați amandoi, și el, și nepotul meu, fiul lui, care a implinit acum trei ani (n.r. interviul era în 2000). Succesele cele mai mari le-am avut în viață, nu pe scenă”, spunea Olga Tudorache, în timp ce plângea cu suspine.

sursa: ziarulmetropolis.ro