Puneţi sub brad o puşculiţă cu bani
Împodobirea bradului de Crăciun este o tradiţie foarte bogată în simboluri. Acestei tradiţii i se asociază sentimentele-redute în relaţiile interumane: iubirea (pentru că bradul este împodobit de toţi membrii familiei), bucuria şi fericirea (pentru că sub brad se adună cadourile), magia (pentru că Moş Crăciun vine doar în casele unde există un brad împodobit).
Bradul este şi simbolul vieţii, trăiniciei şi sănătăţii (pentru că este mereu verde şi când afară e zăpadă). Se spune că obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îl păstrăm de pe vremea romanilor. Atunci a apărut tradiţia de a face daruri celor dragi de Crăciun. Apoi, această datină a fost preluată de familiile înstărite din toate zonele ocupate de romani.
La început bradul se împodobea cu dulciuri
La început, bradul se împodobea cu dulciuri, cu mere şi cu nuci vopsite. În secolul al XVIII-lea, lumânările au început să fie folosite la împodobirea bradului de Crăciun în Germania. Din secolul al XIX-lea, au apărut podoabele sub formă de jucării. Tot cam atunci au apărut şi globurile, podoabe apreciate de-a lungul timpului ca simboluri care atrag veselia în toată lumea creştină.
Se poartă brazii albi cu albastru electric sau violet
Când te gândeşti la Crăciun, cel mai probabil îţi vine în minte un brad verde superb plin cu ornamente roşii. Dar an de an apar noi tendinţe. Anul acesta trebuie să fii creativ şi să asortezi culorile bradului cu încăperea ta. La mare modă sunt brazii albi, ornaţi în culori electrice de albastru sau violet, sau poţi opta pentru o ghirlandă albă dintr-un material tip organza şi lumini albe, plăcute. Este un stil inspirat din zona Scandinavă.
Pentru a avea spor în anul ce vine, pentru a avea bani, după ce bradul a fost împodobit, printre darurile aşezate sub el se pune o puşculiţă plină cu bani: monede şi bancnote. După sărbători, puşculiţa se păstrează la fereastra casei pentru a atrage sporul în gospodăria respectivă. Din puşculiţă se ia câte un bănuţ care se aşează lângă o sumă mai mare de bani cu care vrem să cumpărăm un obiect important. Niciodată însă, puşculiţa nu se goleşte; în anul ce vine, un brad va fi împodobit din nou. Atunci, alături de bănuţii care au rămas în puşculiţă se adaugă alţii.
Tradiţia colacului, pentru cei trecuţi la viaţa veşnică
Tradiţiile diferă de la o zonă la alta. De exemplu, în numeroase localităţi din Argeş, în noaptea de Crăciun se împlineşte o tradiţie: pe masă se aşează un pahar cu apă şi un colac pentru cei dragi care au răposat, dar ei vin la casele lor în noaptea magică de Crăciun. Atunci, când se deschid cerurile, cei plecaţi la viaţa veşnică se bucură că n-au fost uitaţi.
Cine este Moş Crăciun
Când Fecioara Maria căuta un adăpost pentru a-l naşte pe Domnul Isus Hristos, ea a fost găzduită în casa lui Crăciun, de către soţia acestuia. Legenda spune că bărbatul era un om rău, iar femeia, miloasă, a ascuns-o pe Fecioara Maria în iesle. Crăciun a aflat însă şi, mânios, i-a tăiat mâinile soţiei sale, drept pedeapsă. Văzând acest lucru, Fecioara Maria a lipit mâinile femeii la loc. Această minune a dus la schimbarea lui Crăciun într-un om bun şi milostiv. De atunci el împarte cadouri tuturor oamenilor şi încearcă să-i facă pe toţi fericiţi. Această legendă este aproape pierdută în zilele noastre.
Poveşti despre Moş Crăciun sunt multe, dar cea mai cunoscută este cea care îl prezintă ca fiind un bătrânel haios, cu barbă, care locuieşte la Polul Nord şi care aduce în fiecare an jucării copiilor cuminţi. În Laponia, Moş Crăciun are o fabrică de jucării, iar ajutoarele sale sunt spiriduşii. În timpul anului el citeşte scrisorile copiilor şi le face jucăriile dorite. În ajun, Moşul se urcă în sania trasă de reni şi porneşte în zbor spre casele celor mici.
