Puştiul silitor a renunţat la şcoală pentru a-şi creşte fraţii
Poveste emoţionantă din nordul ţării! Degeaba se număra printre cei mai buni la învăţătură: Gabriel Miron, un băiat de 16 ani din satul Arborea (Botoşani), a renunţat la şcoală pentru a-şi întreţine familia. Mama sa, văduvă şi bolnavă de leucemie, are în grijă patru copii.
Cum se crapă de ziuă, Gabriel iese deja pe poarta casei. Îşi îndeasă pe cap un fes ponosit şi pleacă pe uliţele satului, cu o lopată sau un topor în spate. A renunţat la şcoală acum un an şi lucrează cu ziua. La o judecată sumară, el pare un tânăr căruia nu i-a prea plăcut cartea. În realitate însă, copilul din Arborea (Botoşani) ascunde o poveste dramatică.Gabriel a renunţat la şcoală din cauza sărăciei şi munceşte pentru a-şi ajuta mama şi cei trei fraţi. La prânz, adevarul.ro l-a găsit pe copil acasă, încălzindu-şi palmele bătătorite de muncă la soba veche de aproape 100 de ani.
În casa mică, el trăieşte alături de mama sa, Doina, de două surori şi de un frate. Sărăcia n-a fost singurul necaz în familia lui Gabriel. Tatăl copiilor a plecat acum 15 ani şi nu s-a mai întors. Mama i-a crescut singură pe toţi. Până acum trei ani şi jumătate a fost gestionară în sat. Femeia a fost lovită însă cu un diagnostic medical crunt: leucemie. De atunci, cheltuielile s-au înmulţit, iar singurul venit stabil al familiei este pensia de boală a Doinei.
„N-am mai putut munci. Pe de altă parte, sunt mereu pe drumuri pentru tratamente. Cinci persoane trăim acum cu pensia mea de boală, de 640 de lei, la care se adaugă alocaţiile copiilor. În total, sunt 1.200 de lei pentru toţi. Din aceşti bani trebuie să plătesc lumină, butelie, drumuri la Iaşi, alte şi alte cheltuieli“, spune Doina.
Gabriel a terminat nouă clase. Anul trecut era elev la Liceul „Alexandru Vlahuţă“ din Şendriceni, o şcoală bine cotată în judeţul Botoşani, şi se număra printre cei mai buni elevi. „Este un copil silitor. Toată lumea ştia asta“, povesteşte şi Angela Toma, primăriţa comunei George Enescu. Lui Gabriel îi plăceau mai ales chimia şi matematica.
După ce a terminat clasa a IX-a, Gabriel a luat decizia dureroasă: „Naveta mă costa cam 270 de lei lunar. Mai costau şi lucrurile de care aveam nevoie la şcoală. Şi atunci am zis că renunţ. Familia a încercat să mă convingă să nu fac asta, fiindcă învăţam bine. Dar a fost decizia mea. În felul acesta, sora mea mai mare putea continua să meargă la şcoală“, spune, aproape şoptit, Gabriel.
«Băiatul e o binecuvântare pentru noi»
Oamenii din sat nu ezită, fiindcă ştiu că băiatul are nevoie de bani, dar mai ales că este serios. Gabriel se pricepe la orice: „Muncesc orice, de la construcţii la animale. Orice. Eu prin muncă mă descurc şi mai pun deoparte şi ceva bănuţi pentru acasă“, explică puştiul. Aşa a ajuns să se întreţină singur şi să-şi ajute cum poate şi familia.
„Îşi ia haine cu banii câştigaţi. Şi dă bani în casă şi pentru mâncare, mă ajută cu bani de drum la Iaşi. Avem bani şi pentru sora lui, la şcoală. Gabriel este o binecuvântare pentru noi, dar îmi pare rău că nu mai merge la şcoală. Mi se rupe sufletul“, oftează mama lui Gabriel. Peste doi ani, când va ajunge la majorat, tânărul este decis să plece la muncă în străinătate, pentru un câştig mai consistent.
