REPORTAJ Certificatul verde, un moft în Capitală? Cât de stricți sunt, de fapt, comercianții
Certificatul verde pare o glumă! Noile reguli privind obligativitatea de a prezenta documentul la accesul în restaurant, în bar, în complexuri comerciale sau în magazine nealimentare au aceeaşi soartă ca şi îndemnurile la vaccinare. Toţi au auzit de ele, dar aproape nimeni nu le respectă. Reporterii Click! au verificat cât de stricţi sunt comercianţii.
Unul dintre cele mai vizitate mall-uri din Bucureşti a fost primul loc în care am testat vigilenţa controalelor pentru depistarea persoanelor care încearcă să intre fără certificat verde. Plasaţi strategic la intrările în complexul comercial, paznicii nu prea ştiau cum să procedeze. O doamnă ”cerber” s-a chinuit minute bune să scaneze certificatul verde de pe telefonul nostru.”Nu te mai mişca, dom’le!” şi ”Îţi tremură mâna, ce ai?” - au fost câteva dintre constatările femeii. Ea ofta atât de tare, încât am ajutat-o să efectueze operaţiunea, interval de timp în care pe lângă noi au trecut mai mulţi clienţi, despre care nu se ştie dacă aveau sau nu certificatul verde. Pe un culoar din mall dăm de un alt paznic, plictisit, care ne lasă în pace.
La restaurant, ca Vodă prin lobodă
Demersul nostru continuă şi alegem la întâmplare o mercerie situată în apropiere de bulevardul Ion Mihalache. Intrăm, ne plimbăm preţ de 10 minute printre papiote şi materiale textile, ne uităm la foarfece şi alte produse până ne plictisim. Doamna care se ocupă de magazin ne măsoară din cap până-n picioare şi ne întreabă politicos cu ce ne poate ajuta.Plecăm, iar vizavi intrăm într-un restaurant. Ne mutăm din masă în masă, doar-doar vom atrage atenţia şi cineva ne va cere certificatul verde. Singura grijă a chelneriţei este să nu stăm fără să consumăm. Ne uităm pe meniu şi, sub pretxtul că sunt prea scumpe, plecăm cu telefonul în mână, încercând să atragem atenţia. Hotărât lucru, certificatul verde este, din câte constatăm, mai mult un moft.
Cum stau lucrurile la restaurant, bancă sau o agenție Loto
Câteva sute de metri mai departe, tot pe bulevardul Mihalache, intrăm într-o agenţie a Loteriei Române. Am pus pariu cu un coleg că vânzătoarea nu se va ridica să ne verifice telefonul în căutarea certificatului verde.
”Aveţi certificat verde?”, ne întreabă o voce din spatele unui grilaj impunător. ”Bineînţeles”, răspundem noi. ”Aşa, mamă, fiţi cinstiţi”, ne spune casieriţa, după care îşi vede liniştită de treabă.
Decidem să testăm şi vigilenţa personalului dintr-o bancă, facem câţiva metri şi intrăm într-o sucursală. Ne facem de lucru, întrebăm banalităţi, lumea este prea ocupată, nici aici nu s-a auzit de obligativitatea certificatului verde.
«În sfârşit, cineva responsabil»
Apoi plecăm în nordul Capitalei şi alegem, la întâmplare, un complex comercial din Pipera. Fie cafenea sau restaurant, în nici unul dintre localurile de alimentaţie publică nu ne întreabă nimeni de certificatul verde, deşi facem toate eforturile să fim remarcaţi şi mereu avem telefonul în mână.Intrăm într-un magazin de jucării şi, surprinzător, auzim în spatele nostru: ”Aveţi certificat verde?”. Uimiţi, glumim cu vânzătoarea şi dăm să plecăm mai departe. Aceasta se ţine după noi şi ne întreabă de certificatul verde. ”În sfârşit, un om responsabil”, gândim noi şi îi arătăm telefonul. Femeia scanează şi, zâmbind, ne dă voie să ne căutăm jucăriile dorite.
După patru ore de umblat prin Bucureşti, putem concluziona că verificarea certificatului verde se face rar şi că nimeni nu încearcă să afle al cui este documentul prezentat pe telefon.
