Scriitorul Fănuș Neagu, dureros de sincer: ”Oho! ce nemernic am fost!”
Scriitorul, romancierul şi dramaturgul Fănuş Neagu ne-a părăsit de 7 ani. A fost un boem prin excelență căruia i se iertau toate excesele și derapajele pentru că un personaj plin de culoare al culturii române.
Ne-a părăsit la 79 de ani, răpus de un cancer de prostată. Fănuș Neagu a murit supărat că ziariștii tot întrebau dacă mai trăiește.
Fănuș Negu este considerat unul dintre cei mai talentaţi autori contemporani, care va rămâne în memoria cititorilor cu volume precum ”Frumoşii nebuni ai marilor oraşe” sau ”Dincolo de nisipuri”. Dar a devenit extrem de popular prin cronicile sale sportive, citite și dezbătute pe larg de către toți microbiștii.
S-a născut talentat. A venit pe lume pe 5 aprilie 1932, în Grădiştea-de-Sus, judeţul Brăila, loc despre care va vorbi toată viața cu cele mai frumoase cuvinte și cu multă dragoste. A studiat primii cinci ani de şcoală primară în satul natal, apoi la Iași și București.
În 1952, a devenit cursant al şcolii de literatură ”Mihai Eminescu”, până în anul 1953, fiind coleg de generaţie cu Nicolae Labiş și Radu Cosaşu. Este admis la Facultatea de Filologie din București, dar după trei ani renunță la studii, fără să spună vreodată din ce motiv.
Poate pentru că începuse să publice povestiri și credea că știe deja ce trebuie să facă pentru tot restul vieții. În anul 1954, la 22 de ani, publică povestirea ”Duşman cu lumea”, iar în anul 1960 are loc debutul editorial, cu volumul de povestiri ”Ningea în Bărăgan”. Scrie tot timpul, povestiri, nuvele, romane, însemnări, publicistică.
Dă lovitura cu volumul ”Îngerul a strigat” (1968), apoi cu romanul ”Frumoșii nebuni ai marilor orașe”, în 1976 pentru care primește premiul Uniunii Scriitorilor din România, dar și aprecierea cititorilor.
Fănuș Neagu a iubit echipa Rapid
Însă, cronicile sale sportive l-au făcut extrem de popular. Era rapidist înfocat și a scris foarte mult despre echipa din Giulești, cronici, articole și o carte, ”Rapid nu oprește în gările mici”.
A fost un personaj plin de culoare al culturii române. Criticul Alex Ștefănescu spunea despre Fănuș Neagu că scriitorul era prin definiție un boem. Scriitorul a fost mereu un petrecăreț, iar numele său era sinonim cu ”șprițul”. ”Eu am iubit vinul bun și petrecerea. Iubeam viața ca un desfrânat și n-o căutam decât pe drumuri de pierzanie, de hanuri și de dragoste. Oho!, ce nemernic am fost! Oho! și nu îmi pare rău deloc”, spunea cu sinceritate Fănuș Neagu, într-un interviu mai vechi.
Ce ne-a lăsat Fănuș Neagu
Fănuș Neagu a cochetat și cu cinematograful. A semnat scenariile mai multor filme: ”Terente, regele bălților”, ”Casa din vis”, ”Sania albastră” și altele. Scrie și câteva piese de teatru, unele dintre ele fiind puse în scenă.
După 1989, mai pierde din popularitate din pricina prieteniei cu Ion Iliescu, devenit președintele FSN.
În 1993, până în 1996, a fost directorul Teatrului Național București.
În 2001, devine membru al Academiei Române.
Sursa: adevarul.ro
