Cum s-a cunoscut primul rege al României, Carol I, cu aleasa inimii sale! Au reușit să treacă peste o mare tragedie: „Fericirea noastră nu e distrusă, deoarece dragostea noastră a crescut și mai mult”
Povestea de dragoste dintre Carol I, viitorul rege al României, și Elisabeta de Wied a început în toamna anului 1869, într-un cadru care părea predestinat pentru unirea a două suflete. Elisabeta, o prințesă grațioasă în vârstă de 26 de ani, și Carol, un tânăr principe cu un viitor promițător, s-au întâlnit pentru prima dată în orașul Köln, la inițiativa vărului prințesei, moștenitorul tronului Prusiei.
Cum s-a cunoscut Carol I, primul rege al României, cu aleasa inimii sale!
În 12 octombrie 1869, cei doi au petrecut împreună o după-amiază de neuitat, plimbându-se prin parcul Flora. Această simplă întâlnire a fost suficientă pentru ca amândoi să simtă o conexiune profundă. Mai târziu, în aceeași zi, Carol i-a cerut Elisabetei mâna în cadrul unei întrevederi private la hotel. Aceasta a fost începutul unei povești de dragoste marcate de loialitate și dedicare, potrivit Historia.ro.
„Principele de Hohenzollern a urcat în budoarul nostru. Mi-a sărutat mâna, iar eu mi-am lipit buzele tremurânde de fruntea lui aplecată. El și-a dat seama atunci că este acceptat ca logodnic”, spunea principesa Elisabeta.
Pentru a o apropia de țara pe care urma să o conducă alături de el, Carol i-a trimis Elisabetei un dar cu o semnificație aparte: un album de fotografii realizate de artistul Carol Popp de Szathmari, care surprindeau frumusețea și spiritul României. Gestul său a fost o declarație de iubire nu doar pentru viitoarea soție, ci și pentru patria sa adoptivă.
„Iubirea este răsplătită cu iubire. Înfățișează-te poporului tău cu aceeași iubire, cu aceeași încredere cu care mi te-ai înfățișat mie și atunci nu va mai fi o singură inimă ce va bate din credință pentru tine, ci milioane de inimi care se vor contopi cu a ta, iar eu mă voi socoti fericit, căci nu-mi aparții doar mie. Un popor întreg are dreptul asupra ta, un popor întreg te contemplă cu încredere și speranță și-ți va răsplăti iubirea cu iubire”, i-a transmis Carol.
Căsătoria dintre Carol și Elisabeta a avut loc la 15 noiembrie 1869, în orașul natal al prințesei, Neuwied. Ceremonia, desfășurată conform ritualurilor catolic și evanghelic, a reunit personalități marcante ale vremii, inclusiv împărăteasa Augusta a Prusiei și trimiși ai marilor puteri europene. România a fost reprezentată de ministrul de Justiție, Vasile Boerescu, și diplomatul Ion Strat, iar din suita princiară au făcut parte oficiali precum maiorii aghiotanți Greceanu și Skina. După ceremonie, Carol și Elisabeta au pornit spre România, traversând Viena și Budapesta. Ultima etapă a călătoriei a fost pe Dunăre, la bordul vasului „Franz-Joseph”, până la Turnu Severin, unde au fost întâmpinați cu entuziasm de oficialități și locuitori. La sosirea în București, Elisabeta a fost primită cu căldură de popor și autorități. Ceremonia religioasă ortodoxă a avut loc la Mitropolie, unde Elisabeta a primit în dar o diademă cu perle, un simbol al aprecierii și respectului față de noua Doamnă a țării.
Iubirea lor a fost una deosebită care s-a menținut pe tot parcursul vieții în ciuda greutăților prin care au trecut. Primii 10 ani de căsnicie au fost cei mai frumoși, dar și cei mia dificili. În 1870 li se năștea unicul și primul copil, micuța Maria. Itty, așa cum era alintată fetița, avea însă să trăiască prea puțin. În 1974, fetița de o inteligență sclipitoare, căci știa deja să scrie la vârsta ei, s-a îmbolnăvit de scarlatină. Așa a început tragedia cuplului regal. O săptămână s-a chinuit cea mică, până când, într-un final, a murit chiar în noaptea de Paște.
Această durere cumplită nu i-a făcut pe cei doi părinți chinuiți se durere să se îndepărteze unul de altul, ci dimpotrivă, s-au apropiat mai mult.
„Mie mi s-au împlinit mai multe decât am așteptat, mult mai multe, și o spun cu sufletul recunoscător, iar copilul pe care l-am avut este dovada limpede că providența ne-a găsit potriviţi unul pentru celălalt și că a dorit să ne binecuvânteze! Oh, dragul meu drag! Fericirea noastră nu e distrusă, deoarece dragostea noastră a crescut și mai mult! Atunci când unui bărbat i se naște un copil, atunci abia simte că femeia lui e femeia lui, pe când o femeie care pierde un copil simte că bărbatul care o sprijină în clipa aceea este bărbatul ei, iar astfel se înfiripă un şuvoi de iubire între noi doi, iar acesta duce barca vieţii noastre mai departe, prin toate chinurile care ne sunt date pe pământ, printre toate stâncile şi peste toate hăurile, nu-i așa, dragul meu drag?”, spunea Regina Elisabeta într-una dintre scrisorile sale.
Din păcate, au urmat ani întregi de chin în care Regina a încercat să ofere un moștenitor. Din păcate a pierdut 18 sarcini. Regele Carol însă a iubit-o până la sfârșit și i-a purtat aceeași admirație și afecțiune chiar și la bătrânețe.
