Franţa ca un vin prost
Chile are un trecut recent extrem de fructuos, din câte ştiu, a bătut Brazilia de două ori, de pildă şi alte năzbâtii sud-americane.
Iar după cum joacă, pare a fi o echipă deloc de neglijat. Să zicem că meciul cu Honduras a fost uşor, 1-0, nu acelaşi lucru se poate spune despre cel cu învingătoare Spaniei, Elveţia.
Care a suferit de pe urma unei tradiţii idioate pe care am semnalat-o de la începutul CM: eliminările tâmpeşti. O astfel de acţiune a comis, a suferit elveţianul, albanez de origine kosovară, Behrami.
În concubinaj cu arbitrul care a pus şi el botul cu fluier cu tot, la binecunoscuta simulare gen "un cot în piept şi te ţii cu mâinile de faţă" că e mai vizibil şi mai impresionant.
Oricum, ceva fault a fost, dar un balcanic, apropo, n-o să fie niciodată elveţian, fie şi cu acte-n regulă.
Am mai văzut noaptea, în linişte, reluarea de la Portugalia - Coreea de Nord. Un măcel inutil, demn de anii 50, când trebuia demonstrată superioritatea unui sistem asupra altuia.
Capitaliştii au învins de data asta cu cinism: parcă tot mai bun era "socialismul cu faţă umană". Glumesc. C-aşa-i în fotbal!
Franţa lui Domenech şi ţara gazdă au jucat meciul consolării cu oarecare dinamism. Rămâne amarul vinului prost franţuzesc, dacă există şi aşa ceva.
Poate că a fost cam vechi, prea vechi, dar ratat, bun de casat. E nevoie de „Beaujolais nouveau". Franţa, mult trâmbiţata sa echipă bleu, e terminată.
Este expirată, vai de mama ei. Altfel spus, se impune sânge proaspăt. Dar pe noi ne doare mai mult de tricolorii carpato-danubiano-pontici.
Tricolorii noştri, nu ai lor. Despre unul ştiu că a ajuns şi el bun de casat. S-a ales praful. Praf alb. De talentul, cariera şi banii lui.
Destine mioritice. Dar, să fim optimişti: avem toate premisele: salarii, pensii, alocaţii, confort şi bunăstare. Trăim bine! Doar la fotbal o ducem prossssst !
