Cine a fost cel mai vârstnic dobrogean din perioada interbelică. Ce vârstă avea când a decedat
În ediția din 13 ianuarie 1934, cotidianul Dimineața relata moartea lui Gheorghe Stavraca, considerat la acea vreme unul dintre cei mai longevivi locuitori ai României, care ar fi trăit 111 ani.
Cine a fost Gheorghe Stavraca
Potrivit informațiilor publicate în necrolog, Stavraca s-a născut în luna mai 1823, la Mangalia, iar viața sa s-a întins peste aproape un secol de schimbări majore, fiind martor direct al evoluției Dobrogei de la mijlocul secolului al XIX-lea până în primele decenii ale secolului XX.
„Azi dimineață, la domiciliul fiului său Marin Stavraca, comerciant din localitate, a încetat din viață Gheorghe Stavraca, în vârstă de 111 ani. Decedatul era cel mai vârstnic locuitor din acest oraș. Născut în mai 1823 la Mangalia, el a fost martorul evoluției Constanței de la starea de primitivitate cu 18 bordeie, de pe timpul turcilor, până astăzi, când Constanța a devenit un oraș modern în toată accepțiunea cuvântului.
Bătrânul Gheorghe Stavraca a luat parte la războiul Crimeii ca furnizor al trupelor franceze; a fost martor al celor două invazii rusești în Turcia de altădată, la 1826 și 1877 și era primul dobrogean cu care trupele române au luat contact la Cernavodă, în anul 1879. Pentru înlesnirile pe care le-a făcut atunci trupelor românești de sub comanda genralului Dunca, decedatul Gheorghe Stavraca a fost decorat cu Coroana României, prima distincție acordată unui locuitor din Dobrogea de către regele Carol I.
Când furtuna a distrus digul portului Mangalia în anul 1891, Gheorghe Stavraca a pus să se dărâme două proprietăți ale sale din acea localitate, contribuind astfel la consolidarea și refacerea digului, cu piatră scoasă din zidurile proprietăților sale. Pentru acest act, Gheorghe Stavraca a fost decorat cu „Serviciul credincios”.
În Dobrogea, Gheorghe Stavraca era cunoscut sub porecla de Yaban Gheorghi, adică Gheorghe cel curajos, pentru faptul că odată fiind capturat de tâlhari prin pădurile Dobrogei a scăpat cu punga plină de lire și cu viața numai datorită curajului său. De altfel, el era unul din puținii oameni care cuteza să cutreiere singur câmpiile Dobrogei – pe vremea aceea plină de tâlhari, bașbuzuci – călare, cu două pistoale la brâu și mehengherul la spate. El a fost unul din pionierii comerțului de cereale pe aceste meleaguri. De o cultură aleasă, poliglot, cunoscând la perfecție 9 limbi străine, el era venerat de către toți cei ce-l cunoșteau”, ziarul Dimineața, conform Institutului de Studii Sud-Est Europene.
