Locul din care toți oamenii au dispărut. Românii merg aici în vacanțe, dar locuitorii fug mâncând pământul
Sardinia, una dintre cele mai frumoase insule din lume, este azi scena unei drame tăcute: oamenii dispar. Nu turiștii – aceștia vin cu sutele de mii, atrași de plajele albe, apa turcoaz și peisajele aproape ireal de frumoase , ci localnicii.
Insula, cu o populație actuală de 1,57 milioane de persoane, a pierdut aproape 70.000 de locuitori în ultimele trei decenii. Jumătate dintre cei rămași trăiesc în marile orașe, în timp ce satele și micile comunități rurale se sting încet, una câte una.
„Ultimul copil s-a născut aici în urmă cu 10 ani”, spune Maria Anna Camedda, primarul din Baradili – cel mai mic sat al Sardiniei, care mai numără doar 76 de locuitori.
Insula fără copii
Sardinia are cea mai mică rată a natalității din Italia: o medie de 1,18 copii per femeie. Pentru ca populația să se mențină stabilă, media ar trebui să fie de 2. Pe insulă, însă, multe familii au doar un copil – sau deloc.
Șomajul ridicat, lipsa oportunităților de muncă și distanța față de zonele industrializate ale Italiei îi împing pe tineri să plece. Satele rămân cu bătrânii și cu amintirile.
În Baradili, vechea școală cu o singură clasă s-a închis de peste 30 de ani. Astăzi, copiii din zonă învață într-un sistem „rotativ”: trei sate, trei școli, trei comunități care se sprijină una pe alta ca să supraviețuiască.
Accesul la servicii de bază este dificil. Cel mai apropiat liceu sau spital se află la peste 30 de kilometri, iar transportul public abia mai funcționează.
Case la 1 euro și granturi generoase
Autoritățile sardiniene au lansat un adevărat „pachet de salvare” pentru a opri exodul de locuitori care afectează insula de ani buni. Programul se adresează celor care doresc să se stabilească în satele mici și să readucă viață comunităților aproape părăsite.
Noii veniți pot primi până la 15.000 de euro pentru achiziționarea sau renovarea unei locuințe, o măsură menită să readucă la viață casele vechi, multe dintre ele abandonate de zeci de ani.
În plus, cei care doresc să-și deschidă o afacere locală pot beneficia de un sprijin financiar de până la 20.000 de euro, cu condiția ca activitatea lor să creeze locuri de muncă în comunitate.
Familiile cu copii primesc și ele ajutor. Statul oferă o subvenție lunară de 600 de euro pentru primul copil și 400 de euro pentru fiecare copil următor, până la împlinirea vârstei de cinci ani. Aceste măsuri fac parte dintr-un amplu plan regional de combatere a depopulării, menit să redea speranță satelor sardiniene.
În plus, municipalitatea din Ollolai, devenită celebră în lume pentru programul „Casele de 1 euro”, continuă să atragă curioși din toate colțurile lumii. Peste 100.000 de persoane s-au arătat interesate de aceste locuințe, însă doar câteva familii au reușit să se mute efectiv aici.
„Chiar dacă un american sau un german cultivat, pasionat de arhitectura din piatră, se mută aici, acest lucru nu este suficient pentru a salva economia locală”, spune Anna Maria Colavitti, profesor de urbanism la Universitatea din Cagliari.
Expații care redau viață satelor
Paradoxal, în timp ce localnicii pleacă, tot mai mulți străini redescoperă liniștea satelor sardiniene.
Fotograful spaniol Ivo Rovira a ajuns întâmplător în satul Armungia. S-a îndrăgostit pe loc de peisaj și, zece zile mai târziu, a cumpărat o veche cramă abandonată de 30 de ani. Azi trăiește acolo cu soția lui, Ana Ponce, și administrează un mic restaurant local.
Tot din dorința de liniște, Bianca Fontana, o australiancă cu origini italiene, s-a mutat în Nulvi – un orășel de 2.500 de locuitori. Povestea ei de reîntoarcere la simplitate a devenit virală pe YouTube, unde mii de urmăritori se interesează de viața rurală din Sardinia și de granturile oferite de autorități.
Unii sardinieni aleg, totuși, să se întoarcă. Marcello Contu, plecat din insulă la 18 ani, a revenit în satul natal Bidonì, unde produce brânzeturi vegane artizanale. „Aici am găsit liniștea și timpul necesar pentru a crea. Poate lipsesc multe, dar avem relații autentice și o legătură reală cu natura”, spune el.
Un paradis golit de oameni
Sardinia rămâne una dintre destinațiile preferate de români pentru vacanță – cu plaje spectaculoase, sate de piatră, gastronomie mediteraneană și un aer de „dolce vita” autentic. Însă, dincolo de aparențe, insula se confruntă cu o realitate dură: sate fără copii, case părăsite, școli închise.
Guvernul italian admite că, în unele zone, nu mai poate inversa tendința de depopulare. Totuși, primarii și locuitorii rămași nu renunță. „Ollolai nu va muri atât de ușor. Avem o calitate a vieții excelentă și suntem la o oră de cele mai frumoase plaje din lume. Lucrurile frumoase nu mor niciodată”, spune optimist primarul Francesco Columbu.
Poate că Sardinia se goleşte încet, dar pentru cei care o descoperă acum, insula rămâne un loc magic, un colț de lume în care timpul pare că s-a oprit.
