Alex Rădulescu: «M-au condamnat la moarte »
Au trecut mai bine de trei ani de la tragicul eveniment petrecut pe 25 iunie 2006, pe malul lacului Bunget Doi, concesionat de Alex Rădulescu, aflat pe raza comunei Văcăreşti, în judeţul Dâmboviţa.
Atunci, Constantin Rădulescu, un tânăr de 29 de ani, aflat la scăldat împreună cu soţia şi câţiva prieteni, a fost împuşcat în cap şi în gât de către omul de fotbal, în urma unui conflict.
Victima a murit după două săptămâni de spitalizare, iar justiţia a decis ca fostul preşedinte al Asociaţiei Fotbaliştilor Amatori şi Nonamatori să înfunde temniţa vreme de 23 de ani.
Ucigaşul nu s-a împăcat cu sentinţa nici acum şi cere rejudecarea cazului.
„Nu pretind să fiu scos basma curată. Am greşit că m-am folosit de armă, sunt un cretin, merit să fac puşcărie, dar nu sunt vinovat de omor calificat. Există probe clare care duc la o faptă involuntară. Am aproape 60 de ani, la vârsta mea o pedeapsă de 23 de ani e echivalentă cu o condamnare la moarte", spune Rădulescu.
Fostul şef al AFAN susţine că nici medicii care l-au tratat pe Constantin Rădulescu nu şi-au făcut datoria aşa cum se cuvenea.
„Băiatul a avut un hematom intracranian vechi consolidat în zona frontală, extirpat după ce a fost împuşcat. Lovitura mea a fost în zona urechii, iar documentele medicale spun că nu a fost afectat nici un organ vital intern. Am facut propunerea ca băiatul să fie trimis, pe cheltuiala mea, la cea mai dotată clinica din Germania, unde Ionuţ Lupescu vorbise pentru că avea relaţii. Cine nu a vrut să-l ducă acolo? De ce nu au vrut? Oare şi-au dat seama că la mijloc e o culpă medicală?", se tot întreabă Alex Rădulescu.
S-ar fi sinucis fără familie
Alex Rădulescu mărturiseşte că n-ar fi reuşit să reziste timp de trei ani în închisoare fără familie.
"Dacă nu era aceasta, vă spun eu că eu chiar aş fi terminat ceea ce a încercat Costică Vâlcea să facă. În ciuda situaţiei în care mă aflu, să ştiţi că eu sunt încă plin de speranţe", a spus Rădulescu, care vieţuieşte într-o celulă cu şapte paturi şi are nevoie urgentă de transplant de cornee la ambii ochi, dar suferă şi de diabet zaharat.
«Eu l-am unit pe Lupescu cu Mirc ea Sandu»
V-a uitat lumea fotbalului?
Nu m-a uitat. Am vorbit foarte des cu Lupescu, Prunea, Prodan. Ionuţ chiar a venit şi anul acesta să mă vadă.
Primesc şi acum mesaje de la majoritatea oamenilor de fotbal.
V-au adus ceva, vreun pachet?
Alimente nu am nevoie, dar băieţii din Federaţie mi-au trimis treninguri, cărţi şi albume.
Meciuri de fotbal mai urmăriţi?
Bineînţeles, sunt la curent cu tot ce se întâmplă.
Ziarele nu vin mereu, dar le mai citesc din când în când.
Despre sindicatul AFAN?
Este în declin, din ce am văzut şi am mai citit mi se pare cam slabă activitatea.
Am vorbit şi cu Dumitru Costin de vreo două ori, mi-a promis şi că vine să mă viziteze, dar n-a mai făcut-o.
El a pierdut şi prezenţa în comisii, nu ştiu ce atribuţii mai are la Curtea de Arbitraj pentru Fotbal.
Cu alte cuvinte, nu-l vedeţi cu ochi buni pe Dumitru Costin...
Să nu mă înţelegeţi greşit, eu îl consider un om foarte capabil, doar că are şi BNS-ul pe cap şi e prea mult.
Să nu uităm că încă există acea teamă faţă de preşedinţii de cluburi şi patroni.
Aţi şi avut meciuri cu cei din comisii...
Lucram cu foarte mult entuziasm la AFAN şi am reuşit să schimbăm multe.
Astăzi nu mai avem jucători plătiţi la negru, nu se mai poate desface contractul unilateral, ca acum şapte-opt ani.
Ţin minte că atunci jucătorii erau trimişi la echipa a doua dacă îndrăzneau să-şi ceară drepturile, ba mai erau şi amendaţi.
Credeţi că Ionuţ Lupescu este potrivit pentru şefia FRF?
Foarte potrivit. Vă garantez eu că în fotbal nu există un om mai corect şi mai cinstit decât Lupescu, iar eu mă mândresc cu faptul că l-am cunoscut poate cel mai bine. Nu i-am găsit niciun defect!
Dar de Mitică Dragomir ce ziceţi? Iar n-are contracandidat la Ligă...
Dom'le, n-aş vrea să se supere pe mine, dar eu cred că-i ajunge.
Ca posibil înlocuitor l-aş vedea pe Vali Alexandru, un om foarte capabil.
Dumneavoastră l-aţi convins în 2005 pe Lupescu să renunţe la candidatură şi să facă echipă cu Mircea Sandu?
El şi-a dat seama că n-are şanse de reuşită în lupta cu „Naşul". În afară de asta, îi trebuia o derogare de şase luni de la Comitetul Executiv ca să termine facultatea, pe care normal că n-ar fi primit-o.
Aşa că l-am sfătuit, împreună cu Prunea, să ia în calcul varianta de a lucra în cadrul FRF, pentru a face totuşi un pas înainte.
Ce părere aveţi de faptul că un om ca Florin Prunea a fost implicat în scandalul de corupţie din arbitraj?
Ştiu despre ce e vorba, dar nu va avea Florin niciun fel de problemă.
Eu sunt şi cu Penescu şi Costică Vâlcea aici, vorbim mereu, inclusiv despre asta.
Cum suportă cei doi regimul de detenţie?
Gheorghe Constantin este distrus rău de tot, a încercat şi să se sinucidă la un moment dat.
E şi bolnav şi nu poate să admită ce i s-a întâmplat. Am încercat să-l îmbărbătez. Penescu e un caracter mai puternic şi s-a obişnuit mai uşor.
«Fotografia din ziar», cartea şi filmul
Dezamăgit de justiţie, Alex Rădulescu a început să-şi scrie memoriile.
„Lucrez la o carte pe care vreau s-o public, care va fi ca o poveste a vieţii mele. Voi face şi un film, al cărui scenariu va fi 100% adevărat. Sper eu ca actorii să fie chiar personajele reale, dacă vor mai fi în viaţă la momentul respectiv. Filmul meu se va numi „Fotografia din ziar", pentru că am o astfel de poză care demonstrează clar că nu am avut nicio intenţie să omor", ne-a povestit fostul sindicalist.
Alex Rădulescu:
«Eu am mari dubii şi în privinţa apărării mele, care nu prea a fost corectă. Am avut 14 avocaţi, printre care şi domnul Cătălin Dancu, care este foarte vinovat. După ce şi-a luat cota de publicitate şi banii, m-a lăsat cu ochii în soare!»
«Nici în Afganistan dacă eram judecat nu primeam 23 de ani de puşcărie! Cum e posibil să-mi zică procurorul că a văzut el la OTV ce s-a întâmplat?! Păi tu te iei după Lazarus sau după probele din dosar?»
«Eu am văzut pe aici oameni care au înfăptuit crime odioase. Tranşări, inimi scoase, organe genitale băgate în gură. Ştiţi ce pedepse au? 15 ani, 18 ani, dar niciodată 23! Ştiu şi o persoană care a primit patru ani pentru omor, având circumstanţe atenuante»
