Andreea Raicu: «N-am mai văzut-o pe mama de nu ştiu când»
Vedeta Prima TV recunoaşte că s-a adaptat mai greu noilor formate la care a lucrat în ultima vreme, pentru că nu este obişnuită să facă acest gen de emisiuni.
„Adevărul": Cel mai recent proiect pe care îl prezinţi la Prima TV este „Şcoala de bune maniere". Care este rolul tău în emisiune?
Andreea Raicu: Sunt un fel de instructor în această „Şcoală de bune maniere", unde am rolul de a cizela nişte fete fără educaţie, extrem de vulgare şi de agresive în limbaj şi atitudine. Eu sunt una dintre cele trei profesoare care fac parte din acest experiment social, un experiment interesant de parcurs, dar şi foarte obositor. Le învăţ lucruri despre feminitate, despre cum ar trebui să se comporte în societate, cumva predau lucrurile care mă reprezintă pe mine şi pentru care oamenii mă apreciază.
Te documentezi înainte pentru aceste lecţii pe care le predai sau ai deja cunoştinţele necesare?
În principiu nu mă documentez, pentru că am avut norocul să mă nasc, să cresc şi să trăiesc într-o familie în care s-a pus foarte mult accent pe educaţie şi cumva toate lucrurile acestea mi se par fireşti. Într-un fel mi-e greu să mă gândesc că trebuie să predau toate lecţiile astea, pentru că nu pot să-mi imaginez că există oameni care nu au primit această educaţie. De exemplu, nu pot să-mi imaginez că intri într-un loc şi nu zici „bună ziua" sau că nu mulţumeşti când cineva îţi face un serviciu sau când primeşti un lucru. Sunt nişte lucruri de bun-simţ. Dacă au fost situaţii în care am simţit nevoia să mă documentez, am apelat la cartea scrisă de Mihaela Nicola, „Cu mănuşi", sau la „Codul bunelor maniere" al Aureliei Marinescu.
Unele fete din emisiune par a fi cazuri pierdute... Crezi că vor învăţa ceva până la urmă?
Depinde doar de ele dacă vor putea să se schimbe sau nu. În principiu, dacă un elev nu dă randament, de multe ori oamenii îşi pun întrebarea dacă profesorul este bun. În situaţia de faţă, fără lipsă de modestie, nu profesorul are rolul cel mai important, ci dorinţa lor de a învăţa, totul depinde doar de cât de mult îşi doresc ele să evolueze.
Cum te simţi în formatul „Şcoala de bune maniere"?
Este un format cu totul şi cu totul nou pentru mine. În cei 14 ani de televiziune, eu am fost implicată în emisiuni în direct într-o proporţie de 90%. Şi genul de oameni cu care am interacţionat înseamnă ceva nou şi mărturisesc că mi-a fost foarte greu să mă adaptez. Mi-a fost greu şi pentru că emisiunea s-a filmat la Piteşti şi a trebuit să mă deplasez zilnic până acolo, timp de o lună de zile. Fiind un reality-show, filmările au durat foarte mult, am avut şi zile în care ajungeam acasă la patru dimineaţa, iar a doua zi o luăm de la capăt cu cealaltă emisiune, pentru că s-a filmat în paralel cu „Miss fata de la ţară". A fost o perioadă extrem de obositoare atât fizic, cât şi psihic.
Cu care dintre formatele pe care le-ai prezentat în ultima vreme la Prima TV te-ai simţit cel mai confortabil?
Sunt nişte formate noi şi, cum am mai spus, nu sunt obişnuită să fac acest gen de emisiuni, dar televiziunea se duce în această direcţie şi acestea sunt programele care se produc în momentul de faţă şi care au un succes mare. Cred că e important să încerci să te adaptezi, în măsura în care poţi, bineînţeles. „Miss fata de la ţară" mi-a adus aminte de emoţiile începutului. Finala a fost transmisă în direct şi a avut loc pe aceeaşi scenă pe care am urcat şi eu când am participat la concursul Elite Model Look, la începutul carierei.
Nu simţi nostalgia unui format mare?
Da, am nostalgia unui astfel de format ca „Megastar" sau ca „Big Brother" pentru că aceea este televiziunea cu care eu sunt obişnuită. Practic, de 14 ani numai asta am făcut, dar, din păcate, din cauza crizei pe care o simţim cu toţii, este mult mai uşor să faci un format cum sunt acestea care se difuzează acum, decât să faci un format mare care costă extrem de mult.
Ce înseamnă o zi liberă pentru tine?
Doamne, de când nu am mai avut o zi liberă... Înseamnă în primul rând o zi în care să mă duc la sală de dimineaţă, în care să reuşesc să mănânc normal, să nu mănânc pe apucate, să ajung să o văd pe mama, pe care n-am mai văzut-o de nu mai ştiu când... Stăm la o staţie diferenţă, dar pur şi simplu, nu am când, plec dimineaţă de acasă şi mă întorc noaptea. O zi liberă mai înseamnă să stau cu Maria (o fetiţă de care se ocupă - n.r.), nici pe ea nu prea am reuşit să o văd în ultima perioadă, să stau acasă, să citesc, să mă ocup de mine. Nu am mai făcut de multă vreme lucruri doar pentru mine, nici nu mai ştiu cum e.
Citeşte în Adevărul dacă Andreea Raicu s-a împăcat cu Tudor Chirilă
