Atenţie la Olanda!
Formula lansată de noi despre “imperiile obosite” se confirmă: după glorioasa Franţă, cu infatuaţii săi “enfants de la patrie”, conduşi la mari insuccese de zodiacurile lui Domennech - ce şcoală o avea băiatu’ ăsta? -, a picat melodramatic, ca-ntr-o operă bufă, şi Bella Italia. Mă afectează, sentimentalmente.
Indolenţă, neputinţă, oboseală? Contra unei Slovacia, mult mai proaspătă, care a bătut-o, repet, dramatic, cu 3-2. Meciul are, însă, un istoric cu mai multe istorii.
Căci, slovacii au condus tot timpul, inclusiv moral, iar italienii au fost aproape de egalare. Mai ales când, la 2-0, au realizat că nu mai este o glumă această echipă modestă.
Prea târziu. Dar, impotenţa echipierilor, neglijenţa arbitrilor, care au frustrat în mare echipa peninsulară, (chiar şi de un gol, după opinia noastră), au dat, finalmente, câştig de cauză slovacilor.
Tragedie în Italia!: campioana mondială nici măcar nu a trecut de grupe! Şi, asta, pe fondul în care politicianul nordist-separatist Bossi, vorbea despre oarecari aranjamente - „blat", pe valahă - cu niscai jucători slavi care ar urma să joace la echipe din Italia.
Vedeţi, că şi la ei funcţionează suspiciunile „strategice"? Fără Italia, măcar într-o viziune proprie, campionatul mondial mi se pare a fi ca un ceai de fân, un kaka-makka, în care vor zburda nişte sud-americani, asiatici şi euro-rătăciţi.
Dar, decât cu Italia în forma de acum, mai bine fără... Este timpul să cântăm prohodul marilor aristocraţi europeni. Că ne convine sau nu. Rămân la speranţele marii ţări pe care o locuim, Europa; doar Spania, Germania şi Anglia, ultimele două urmând a se devora cât de curând.
Trist destin european, repet, dacă gândim euro-patriotic. Căci, iată, Japonia a dat recital tehnico-tactic (3-1) cu Danemarca, Honda fiind o marcă autentică, iar Olanda, parcă mai discretă dar temerară, a trecut de Camerun cu 2-1. Încep să cred că olandezii vor fi un fel de Urziceni ai capionatului mioritic de acum două ediţii: tace şi face. Atenţie, deci, la Olanda!
