Peste 130 de kilometri de canale dintr-o rețea de irigații de acum 2.700 de ani, o descoperire care ridică semne de întrebare

La aproape 2.700 de ani de la construirea sa, un sistem antic de gestionare a apei, recent descoperit, îi uluiește pe oamenii de știință. Descoperit în Armenia, acesta este asociat cu Urartu, un regat puternic care a dominat zona Caucazului și a estului Anatoliei înainte de apariția Imperiului Persan.

Rețea de irigație de acum 2.700 de ani, descoperită în Armenia. Foto cu caracter ilustrativ: Pixabay

Descoperirea oferă o nouă perspectivă asupra modului în care comunitățile antice reușeau să transforme terenuri greu de cultivat în zone agricole prospere. Specialiștii spun că dimensiunea acestui sistem este impresionantă și că descoperirea arată cât de avansați erau constructorii unei civilizații despre care se cunosc încă puține detalii.

O rețea veche de mii de ani

În apropierea vechiului oraș Argishtikhinili, din Valea Araks, cercetătorii au identificat urmele unei rețele extinse de canale și alte amenajări legate de distribuirea apei. Descoperirea sugerează că locuitorii regatului Urartu au dezvoltat un sistem complex prin care au reușit să aducă apă către terenurile agricole și către așezările din zonă.

Descoperirea se concentrează asupra fortăreței Argishtikhinili folosind imagini satelitare și date de teledetecție pentru a identifica 1019 km de elemente de gestionare a apei, inclusiv aproximativ 134,6 km de canale antice potențiale.

Armavir, situat la marginea Văii Araks se numără printre cele mai importante situri arheologice din Armenia.

În timpul domniei regelui Argishti I (786–764 î.Hr.), Valea Araks a fost adusă sub controlul Urartu, iar fortăreața Argishtikhinili a fost construită într-o poziție strategică între două înălțimi naturale, fiecare fiind înconjurată de câte o citadelă, una destinată autorității politice, cealaltă scopurilor religioase, scrie Antiquity.

Potrivit surselor istorice, cinci canale de irigație aduceau apă către nucleul urban și către câmpurile, grădinile și viile din jur, scrie

Istoria ulterioară a sistemului de irigații este mai puțin clară. Este probabil că acesta a continuat să fie utilizat până la prăbușirea regatului Urartu, în jurul anului 590 î.Hr. În perioada elenistică (323–30 î.Hr.), odată cu dezvoltarea Armavirului, sistemul de irigații a fost refăcut.

Cercetările actuale par să confirme că aceste informații nu erau simple relatări, ci reflectau o realitate impresionantă pentru acea epocă.

Un sistem de apă fără precedent pentru epoca sa

Specialiștii consideră că o parte dintre structurile identificate ar putea avea origini foarte vechi, însă sistemul a fost probabil folosit și modificat de-a lungul mai multor secole.

Regiunea a rămas locuită și importantă mult timp după dispariția regatului Urartu, ceea ce înseamnă că generații succesive ar fi putut extinde sau adapta rețeaua inițială.

Cercetătorii sunt deosebit de interesați de faptul că multe dintre urmele descoperite par să fie conectate între ele, sugerând existența unui plan bine organizat.

Acest lucru indică un nivel de cunoaștere și coordonare mult mai avansat decât se credea anterior pentru acea perioadă.

Istoria ascunsă sub câmpurile de astăzi

Zona studiată este și în prezent una agricolă, iar multe dintre urmele trecutului au fost acoperite sau modificate de activitățile moderne.

Cu toate acestea, semnele lăsate în peisaj au fost suficiente pentru a le permite cercetătorilor să reconstituie o parte din vechiul sistem.

Descoperirea oferă o imagine nouă asupra modului în care oamenii din Antichitate au reușit să transforme mediul înconjurător și să valorifice resursele disponibile. În același timp, ea demonstrează că marile surprize arheologice nu apar doar în temple sau morminte spectaculoase, ci și sub câmpurile obișnuite.

Pentru specialiști, acesta ar putea fi doar începutul unei povești mult mai ample despre una dintre cele mai ingenioase rețele de gestionare a apei descoperite până acum în această parte a lumii.