Bloggerul Chinezu despre Monica Tatoiu şi «Din inima pentru copii»
Cum am ajuns să scriu cu respect despre Monica Tatoiu
Despre Monica Tatoiu nu am avut niciodată o părere bună. E ca și în cazurile alea când pur și simplu nu îți place cineva și cu asta basta. Am avut discuții interminabile cu niște prietene acuma vreo doi ani, în care ele se străduiau din răsputeri să îmi facă apologia tatoiuană și eu rămâneam ferm pe poziția pe care o am și acum. Nu mai are rost să vă spun că aceleași prietene fane înfocate pe vremuri, acum o spurcă în toate felurile. În vreme ce eu tot la fel simt, exactamente ca și atunci.
Dar faptul că nu îmi place mie Monica Tatoiu nu înseamnă că nu e o doamnă cumsecade. Ci doar că nu rezonează cu mine de nici o culoare. Cu toate acestea nu am cum să nu apreciez ce a făcut dânsa joia trecută. Gest pe care îl salut cu toată curtoazia de care mă simt în stare.
Despre excelenta inițiativă pe care o coordonează Simona Ionescu v-am mai spus. "Din inimă pentru copii" mi se pare una din cele mai închegate isprăvi pe care le am la suflet. Faptul că Tatoiu și-a pus șorțul de bucătărie și a devenit pentru o seară ospătăriță pentru o cauză atât de frumoasă nu are cum să nu mă facă să îmi scot pălăria în fața ei.
Sigur că cei mai chițibușari dintre noi (că doar, doamne, mulți mai suntem așa...) pot spune că a făcut-o doar pentru imagine și alte de astea. Numai că, părerea mea, pe lângă faptul că, serios acuma, la câtă imagine are, nu prea mai are nevoie, o putem acuza pe Monica Tatoiu de multe (eu chiar o fac), dar numai de faptul că nu e mega-sufletistă nu poți să o acuzi.
Cei care mai ieșți seara la restaurant, să țineți minte zilele de joi, când puteți merge la serile organizate de "Din inimă pentru copii", unde o parte din încasări se duc pentru un copil cu probleme.
Text postat de Chinezu pe blogul său, chinezu.eu, la data de 10 octombrie 2010.
